Un ateu se plimba prin padure minunându-se de frumusețile naturii: Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, în timp ce se relaxa, omul aude în
spatele lui zgomote ciudate. Când se intoarce vede un urs ca-n povești:
mare, frumos, sanatos și cu poftă de mancare.
Îngrozit, ateul o ia la fugă, însa ursul avea condiție
fizica așa că îl urmeaza conștiincios. Tipul era atât de îngrozit încât
la un moment dat se impiedică și cade.
Ursul îl apucase deja de un picior așa că omul, paralizat de frică, răcnește: Doamneeee!!!
În secunda următoare, timpul se opri, ursul ingheță în
poziția în care se afla, padurea ramase neclintită și o lumină se
revărsa din cer. Tipul, șocat, auzi o voce:
- Mi-ai negat existența toata viata, le-ai explicat și altora că sunt un mit, ai pus toată creația Mea pe seama întâmplării
cosmice... vrei acum să te salvez? Pot eu să te consider credincios cu
adevărat?
Ateul privi fix în lumina și răspunse:
- Aș fi ipocrit sa Îți cer brusc ca să mă consideri credincios, dar poate că ai reusi într-un fel să devină ursul creștin?
- Foarte bine, răspunse vocea.
Lumina dispăru, zgomotul pădurii reveni. Ursul îl
eliberă din ghearele sale, își împreună labele din față și spuse:
- Doamne, binecuvîntează aceste bucate,în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
http://blog.pustniculdigital.info/articole/32/
