doktoru

luni, 1 septembrie 2014

O mica descriere ,mai voalata,a evreilor si a deicidului



                     Cartea Intelepciunii lui Solomon





                          CAPITOLUL 2

Petrecerea necredinciosilor care nu au nadejde in viata vesnica. Prigonirea celui drept si urmarile raului.

1. Cei care cugeta nedrept si-au zis in sine: “Viata noastra este scurta si trista si omul nu poate scapa de moarte, nici nu cunoaste cine l-ar izbavi de seol.
2. Din intamplare am ajuns sa fim cum suntem si dupa viata aceasta vom fi ca si cum n-am fi fost niciodata; caci fum este suflarea din narile noastre si cugetarea o scanteie care se aprinde din miscarea inimii noastre.
3. Cand se va stinge, trupul nostru se va face cenusa si duhul se va risipi ca aerul cel usor.
4. Numele nostru se va uita cu vremea si nimeni nu-si va aduce aminte de lucrurile noastre si viata noastra va trece ca urma norului si se va risipi ca negura, pe care o alunga razele soarelui si caldura lui o ingreuiaza.
5. Ca umbra de trecatoare este viata noastra si sfarsitul ei este fara inapoiere, ca s-a pecetluit si nimeni nu mai vine inapoi.
6. Veniti deci si sa ne desfatam cu bunatatile cele de acum si de fapturi sa ne folosim cu toata caldura tineretii.
7. Sa avem din belsug vinuri scumpe si miresme si sa nu lasam sa treaca florile de primavara.
8. Sa ne incununam cu flori de trandafir, pana nu se vestejesc.
9. Nimeni dintre noi sa nu lipseasca de la petrecerile noastre, sa lasam pretutindeni semnele veseliei noastre, caci aceasta este partea si menirea noastra.
10. Sa asuprim pe cel sarac si drept, sa nu ne fie mila de vaduva, si de caruntetile batranului incarcat de ani sa nu ne rusinam.
11. Puterea noastra sa fie legea dreptatii noastre, ca ce este slab nu este de nici un folos.
12. Sa vanam pe cel drept, fiindca ne stinghereste si se impotriveste ispravilor noastre si ne scoate vina ca stricam legea si ne invinovateste ca nu umblam cum am fost invatati din copilarie.
13. El se face pe sine ca are cunostinta despre Dumnezeu si se numeste: fiul Domnului.
14. El este pentru noi ca o osanda a gandurilor noastre si ne este greu chiar cand ne uitam la el.
15. Caci viata lui nu seamana cu viata celorlalti si cararile lui sunt schimbate.
16. Inaintea lui suntem socotiti ca necurati si de caile noastre se fereste ca de o spurcaciune; el fericeste sfarsitul celor drepti si se lauda ca are pe Dumnezeu drept tata.
17. Deci sa vedem daca cuvintele lui sunt adevarate si sa cercetam ce i se va intampla iesind din aceasta viata.
18. Caci daca dreptul este fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu il va apara si-l va scoate din mana potrivnicilor sai.
19. Sa-l incercam cu ocari si cu chinuri, ca sa vedem cat este de rabdator si sa incercam suferinta lui.
20. Sa-l dam unei morti de ocara caci, dupa vorba lui, Dumnezeu va avea grija de el”.
21. Acestea sunt gandurile lor, dar ei se amagesc, viclenia lor i-a orbit.
22. Ei nu cunosc tainicele puneri la cale ale lui Dumnezeu, ei n-au nadejde in rasplata sfinteniei si nu cred ca sufletele curate vor avea cununa lor.
23. Dumnezeu a zidit pe om spre nestricaciune si l-a facut dupa chipul fiintei Sale.
24. Iar prin pizma diavolului moartea a intrat in lume si cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoasca.




Si o mica descriere a evreilor din timpuri mai vechi, aproape 2600 de ani



Estera
Cap.3




13. Scrisorile s-au trimis prin stafete in toate tarile regelui, ca sa ucida, sa piarda si sa nimiceasca pe toti Iudeii, mic si mare, copii si femei, intr-o singura zi, si anume in a treisprezecea zi a lunii a douasprezecea, adica in luna Adar, iar averile lor sa le jefuiasca. Iata cuprinsul acelei scrisori: “Marele rege Artaxerxe, celor ce carmuiesc de la India pana la Etiopia peste o suta douazeci si sapte de tari si capeteniilor si slujitorilor de sub conducerea lor acestea scrie: Domnind peste multe popoare si stapanind toata lumea, eu, fara sa fiu ingamfat de putere, ci carmuind pururea cu blandete si cu liniste, am voit sa fac viata supusilor pururea netulburata, pazind regatul meu in pace si usor de strabatut pana la hotarele lui, statornicind pacea de toti dorita. Dar cand eu am intrebat pe sfetnici, cum am putea aduce aceasta la indeplinire, atunci Aman, care e vestit la noi prin intelepciune si se bucura neclintit de bunavointa noastra si care a dovedit cea mai deplina credinciosie, pentru care a dobandit cinstea de a sedea in al doilea loc dupa rege, ne-a aratat ca prin toate neamurile lumii s-a amestecat un popor vrajmas, potrivnic legilor tuturor popoarelor, care necontenit nesocoteste poruncile regelui, ca sa nu se poata intemeia carmuirea noastra fara meteahna. Afland deci ca numai singur acest popor se impotriveste pururea oricarui om, ca duce un fel de viata straina de legi si, impotrivindu-se pururea lucrarilor noastre, face cele mai mari nelegiuiri, ca regatul nostru sa nu ajunga a fi bine intocmit, am poruncit cele aratate voua in scrisorile lui Aman, care este pus de noi peste lucruri si ca un al doilea parinte al nostru, ca sa-i starpiti pe toti, cu femei si cu copii, prin sabie cumplita, fara nici o mila si crutare, in treisprezece ale lunii a douasprezecea, adica in luna lui Adar, a acestui an, ca astfel acesti oameni vrajmasi si astazi, ca si in trecut, fiind intr-o singura zi aruncati cu sila in iad, sa nu ne mai impiedice in viitor de a duce viata pasnica si netulburata pana in sfarsit.
14. Cuprinsul acestei porunci sa se dea in fiecare tara, ca lege cu putere pentru toate popoarele, ca ele sa fie gata pentru ziua aceea”.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu