Sf.Proroc Daniel și tâlcuirile viziunilor lui de către Sf.Părinți

ÎNTERPRETAREA VIZIUNILOR PROFETULUI:

Fiara a patra și cornul cel mic-Antihristul [Daniel 7:15-28]

Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri. „Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridica pe pământ, şi sfinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii vecilor. " [Daniel 7:15-l8]

După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare; şi despre cele zece coarne care erau pe capul său şi despre celălalt care creştea şi înaintea căruia au căzut cele trei şi avea ochi şi gură care grăia lucruri mari şi care era mult mai mare decât celelalte. M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit, până ce a venit Cel vechi de zile şi a făcut drepta­te sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor [Daniel 7:19-22].

El a răspuns astfel: „Fiara a patra înseamnă că un al patrulea rege va fi pe pă­mânt, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi îl va zdrobi. Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi un altul se va scula după ei; el se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâna lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme. Şi judecata se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l pră­buşească pentru totdeauna. Iar regatul şi stăpânirea şi mărirea regilor de sub ceruri se vor da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; împărăţia Lui este împărăţie veşnică şi toate stăpânirile Îi vor sluji Lui şi pe El Îl vor asculta. " [Daniel 2:23-27]

Iată sfârşitul vorbirii mele cu el. Pe mine, Daniel, gândurile mele m-au înfricoşat foarte şi faţa mi s-a schimbat şi am păstrat cuvântul în inima mea [Daniel 7:28].

Cinstindu-l pe proroc, Sfântul Ioan Gură de Aur notează: „Daniel arată cinstea de care vor avea parte cei drepţi, atunci când scrie: [...}a venit Cel vechi de zile şi a făcut dreptate sfinţilor Celui Preaînalt, până ce s-a împlinit vremea şi împărăţia a ajuns sub stăpânirea sfinţilor [Daniel 7:22], Iar judecata se va face prin foc. Maleahi spune: Căci El este ca focul topitorului şi ca leşia nălbitorului [Maleahi 3:2], Iar apoi drepţii se vor cinsti. Şi Daniel vorbeşte despre învie­re atunci când spune: Şi mulţi dintre cei care dorm în ţărâna pământului se vor scula, unii la viaţă veşnică, iar alţii spre ocară şi ruşine veşnică [Daniel 12:2]".

Răspunsul Arhanghelului Gavriil cu privire la apariţia celui de-al unspreze­celea corn, care creştea, şi care este unul şi acelaşi cu cel fară de lege [cf. II Tesaloniceni 2:8-9], va fi lămurit de către Sfântul Chiril (cca 315-386), patriarh al Ierusalimului (cu începere din anul 349):, Antihristul va veni după căderea Im­periului Roman şi atunci când sfârşitul lumii va fi aproape. Zece regi ai romani­lor se vor ridica împreună, domnind în locuri diferite, dar în acelaşi timp. După aceştia, un al unsprezecelea, Antihrist, va pune stăpânire prin fapte necurate şi prin vrăjitorie peste puterea Romei şi va birui pe trei dintre regi, în faţa sa, iar ceilalţi şapte i se vor închina lui [cf. Daniel 7:24]. La început se va arăta şi se va purta ca un conducător bine cumpănit şi binevoitor. Prin fapte amăgitoare şi folosindu-se de puterile sale vrăjitoreşti, îi va înşela pe iudei, astfel încât aceştia vor crede că el este mult aşteptatul Mesia. Dar după o vreme va săvârşi atâta fărăde­lege şi nedreptate, încât va covârşi toată fărădelegea şi toate nedreptatea care s-a săvârşit mai înainte de el, de când există lumea şi pământul. Împotriva tuturor oamenilor, dar a creştinilor mai cu seamă, va fi de o cruzime, de o ferocitate si de o neîndurare cum nu s-a mai văzut. După trei ani şi jumătate de răutăţi, va fi nimicit prin pogorârea plină de slavă şi de putere a Unuia-Născut Fiul lui Dum­nezeu, Domnul Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. El va nimici Atihristul cu suflarea gurii Sale şi îl va arunca pe vecie în focul gheenei.

Învăţătura noastră nu este vreo invenţie sau vreo închipuire, căci ea se des­prinde din Sfintele Scripturi, şi mai cu seamă din prorocia lui Daniel [...]. Va birui trei regi. În mod evident, aceştia trei sunt dintre cei zece, iar ei vor fi de­tronaţi şi de bună seamă că el va domni alăturându-şi-i pe ceilalţi şapte. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt - spune Gavriil. Hulitor şi unul care încalcă legea este cel ce nu a primit domnia de la părinţii săi, ci a apucat-o cu ajutorul vicleşugurilor sale vrăjitoreşti.

Putem oare să vedem caracterul faptelor sale? Lămureşte-ne pe noi, dreptule Pavel! Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii Sale şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de mi­nuni mincinoase [II Tesaloniceni 2:8-9]. Prin aceasta se referă la Satana şi la faptul că se va folosit de acesta ca de un instrument al său. Dându-şi seama că judecata şi condamnarea lui este iminentă şi că nu mai are scăpare, el nu mai face război prin intermediul altora, nu se mai foloseşte de slujitorii săi, aşa ca până acum, ci o face făţiş, cu semne şi minuni mincinoase; căci tatăl minciu­nii va grăi în cuvinte amăgitoare şi plăsmuiri, spre a-i face pe oameni să crea­dă că văd morţi care înviază, dar aceasta nu se va întâmpla în realitate; că văd şchiopi care umblă sau orbi care primesc vederea, dar nimic dintre toate aces­tea nu se va întâmpla cu adevărat.

Tot Pavel ne învaţă că omul păcatului, fiul pierzării, este Potrivniculcare se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumne­zeu [II Tesaloniceni 2:4], Care templu? El se referă la Templul iudeilor, cel ce a fost dărâmat. Domnul opreşte ca acesta să fie templul nostru (din Ierusa­lim)! [...] El va crea iluzia că este din seminţia lui David şi că a venit spre re­staurarea Templului lui Solomon. Antihrist va veni atunci când din Templul iudeilor nu va mai rămâne piatră pe piatră, după cum Mântuitorul însuşi a prevestit [Matei 24:2] [...].

Dar adaugă Daniel: M-am uitat, şi cornul acela purta război cu cei sfinţi şi i-a biruit [Daniel 7:21]. Şi într-altă parte: Şi în vremea aceea se va scula Mihail, marele voievod care ocroteşte pe fiii poporului tău, şi va fi vreme de strâmto­rare cum n-a mai fost de când sunt popoarele şi până în vremea de acum. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit şi anume oricine va fi găsit scris în carte [Daniel 12:1], El este balaurul cel cumplit, fiara cea de temut şi cu neputinţă de a fi biruită de către om, gata să ucidă şi să înfulece. Multe locuri din Sfânta Scriptură vorbesc despre aceasta, dar pentru moment ne vom mulţumi despre aceasta cu cele deja arătate [...].

      Dar Antihristul nu va domni decât trei ani şi jumătate; afirmaţia aceasta nu se bazează pe vreo scriere oarecare apocrifă, ci pe Cartea lui Daniel Prorocul, care spune: o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme [Daniel 7:25]. O vreme es­te răgazul de timp de un an, în care puterea lui Antihrist va spori; dar vremuri înseamnă încă doi ani de nedreptăţi, de unde rezultă un total de trei ani; iar jumătate de vreme este şase luni. În alt loc, Daniel foloseşte aceleaşi cuvinte: a jurat pe Cel ce este viu în veci: «Va mai ţine o vreme, vremuri şi jumătate de vre­me...» [Daniel 12:7]. Unii (şi anume Sfântul Hipolit) se poate să fi interpretat în acelaşi sens şi următoarele: Şi din vremea când va înceta jertfa cea de-a pu­ruri şi va începe urâciunea pustiirii vor fi o mie două sute nouăzeci de zile [Da­niel 12:11]; şi cuvântul: Fericit va fi cel ce va aştepta şi va ajunge la o mie trei sute treizeci şi cinci de zile [Daniel 12.12]. Aşadar, se poate că va fi trebuinţă, atunci, să fugim şi să ne ascundem."

     În rândurile de mai jos redăm cuvântul profetic al Sfântului Efrem Şirul, referitor la cele ce se vor întâmpla după căderea Romei, la venirea lui Antihrist: „După ce nedreptatea se va înmulţi şi toată făptura se va pângări, atunci se va face judecata dumnezeiască, neamurile vor pieri, iar bărbatul nedreptăţii va fi dat la iveală, amăgitorul oamenilor şi pricina a toată tulburarea de pe pământ.

      În ziua aceea, fiul pierzării se va arăta pe pământ şi toate vor fi cuprinse de haos şi de neorânduială, tulburarea se va întinde pretutindeni. Soarele se va întuneca, stelele se vor desprinde şi vor cădea din ceruri. Luminătorii cereşti se vor stinge şi întunericul va acoperi tot pământul. Pământul se va cutremura atunci din temelii [...]. Izvoarele şi fântânile vor seca; valurile se vor fi mistuit în adâncurile mărilor, iar peştii vor pieri cu totul. Ocârmuitorii vor înceta să mai facă judecată, iar preoţii se vor cutremura în altarele lor. Cei tari îşi vor pierde puterea. Toate vieţuitoarele de pe pământ vor fi cuprinse de toropeală. Mâinile tuturor vor atârna fără de vlagă. Cel rău se va pregăti şi venind va in­tra în Ierusalim. El va construi şi va Înălţa Sionul, se va face pe sine ca Dum­nezeu şi intrând se va aşeza În Templu [cf. II Tesaloniceni 2:4].

      Iudeii se vor strânge În jurul lui, îi vor da slavă şi se vor aduna să-i fie alături. El va rosti cuvinte de hulă, spunând despre sine: Eu sunt Tatăl şi Fiul, cel dintâi şi cel de pe urmă şi nu este alt Dumnezeu în afară de mine. Dar în ceasul acela zece mii de iudei se vor lepăda de el şi îi vor răspunde: Tu eşti amăgitorul lumii. Căci Acela pe care părinţii noştri L-au legat pe cruce pe Golgota, Acela a mântuit toată făptura şi S-a Înălţat la Cel care L-a trimis. Cuprins de furie, cel rău va da poruncă deîndată ca toţi cei ce îl tăgăduiesc să fie ucişi de sabie. Şi din această pricină toţi vor prinde frică de el şi nu vor mai cuteza să-l tăgăduiască.

      Apoi, va începe să facă semne amăgitoare şi minuni mincinoase în cer şi pe pământ, în mări şi pe uscat. Va chema ploaia şi va ploua. Va porunci semin­ţelor să răsară si seminţele vor răsări. Dar acestea toate nu le va face întru adevăr, ci prin farmece. Va potoli valurile, iar acestea se vor linişti; vânturile îi vor da ascultare. Va face ca roadele să stea în pomi şi va scoate apă din pământ. Va vorbi leproşilor, iar aceştia se vor curăţi; orbilor, iar aceştia vor vedea; surzilor, iar ei vor auzi; muţilor, şi vor vorbi.Va face toate semnele pe care Domnul nostru le-a săvârşit în lumea aceasta. Dar nu va învia morţii; căci putere asu­pra duhurilor el nu are.

Fulgerele vor fi slujitorii lui şi vor vesti venirea lui. Demonii vor fi puterea lui; conducătorii acestora îi vor fi ucenici. Pe ei îi va trimite în tinuturi în­depărtate şi le va da puterea de a tămădui şi aşa vor amăgi ei lumea întreagă. Apostolul a scris deja despre acestea, să ne fie nouă spre luare-aminte [cf. II Tesaloniceni 2:2-4].

      Iar când blestematul acesta va fi fost venit si se vor face semne si minuni mincinoase, poporul se va aduna la un loc şi vor veni cu toţii să vadă dumne­zeul şi mulţime multă se va alătura lui şi oamenii în număr mare se vor lepă­da de adevăratul Dumnezeu, iar cei din mulţimea aceasta îi vor chema şi pe ai lor să laude pe fiul pierzării. Dar vor cădea unii peste alţii şi se vor ridica unul asupra altuia cu săbii şi se vor nimici unii pe alţii. Însă cei aleşi vor zbura de la faţa lui, spre vârfurile munţilor şi pe stânci şi tulburare va fi în tot pământul, aşa cum nu s-a mai văzut de când e lumea [cf. Matei 24:21]. Inimile oameni­lor se vor umple de spaimă şi confuzia îi va cuprinde pe toţi, din pricina dez­ordinii acesteia. Copiii se vor lepăda de părinţii lor şi se vor lua după cel rău. Preoţii vor părăsi altarele şi se vor face vestitori ai acestuia. Unii se vor ascunde în morminte şi îşi vor căuta adăpost printre cei morţi, spunând că morţii sunt fericiţi, pentru că au fost ţinuţi departe de asemenea necurăţii [...].

       Enoh şi Ilie vor fi trimişi să-l înfrunte pe cel rău, printr-o întrebare plină de blândeţe. Aceşti sfinţi bărbaţi vor veni înaintea lui şi, spre a-l vădi pe fiul pier­zării înaintea mulţimilor strânse în jurul său, vor întreba: Dacă tu eşti cu ade­vărat Dumnezeu, arată-ne ceea ce îţi cerem acum. În ce loc anume stau ascunşi Enoh şi Ilie, cei din vechime? Şi îndată cel rău va da răspuns sfinţilor: De voiesc să-i caut în ceruri, în adâncurile mării, toate sălaşurile şi ascunzişurile sunt des­chise înaintea ochilor mei. Căci nu este alt Dumnezeu afară de mine; iar eu pot să fac orice, în cer şi pe pământ. Atunci ei vor răspunde fiului pierzării: De eşti tu Dumnezeu, cheamă morţii şi ei vor învia. Căci scris este În cărţile Prorocilor şi în cele ale Apostolilor că Hristos, când va să vină, va învia morţii din morminte. De nu ne vei arăta aceasta, atunci noi vom trage concluzia că Cel ce a fost răstig­nit este mai mare decât tine; căci El a înviat morţii şi El Însuşi S-a înălţat la ce­ruri întru slavă. Auzind acestea, cel rău, cuprins de mânie împotriva sfinţilor, va pune mâna pe sabie şi într-o clipită le va tăia amândurora capetele.

        Atunci, din tării se vor ridica Gavriil şi Mihail, mai-marii cetelor celor ce­reşti; ei se vor pogorî şi îi vor readuce pe sfinţi la viaţă. Arhanghelii se vor apropia şi îl vor înşfăca pe blestematul acela. Atunci se va auzi porunca Dom­nului din ceruri şi El va surpa toată puterea blestematului aceluia şi a tutu­ror slujitorilor lui. Şi într-o clipită Arhanghelii îl vor prăvăli în gheena. Şi toţi cei ce au crezut în el vor fi aruncaţi pe urmele lui, în mijlocul focului. Apoi Domnul Se va pogorî dintru cele înalte, întru slava cea de temut a sfinţilor Săi Îngeri şi arhangheli, iar carul Său se va opri între pământ şi ceruri. El va grăi către mare, iar marea va seca şi peştii din mijlocul ei vor pieri. Cerurile şi pământul vor trece şi întuneric va fi pretutindeni. Domnul va trimite foc pe pământ, vreme de patruzeci de zile, şi îl va curăţi de toată nedreptatea şi de toată necurăţia păcatului.

        Şi se va pregăti un divan, iar Fiul va sta de-a dreapta şi douăsprezece tronuri vor fi, pentru cei doisprezece Apostoli, precum şi aşezăminte împodobite pentru mar­tiri şi un palat pentru sfinţi. Îngerii vor suna din trâmbiţele lor şi morţii se vor ri­dica din morminte. Iar când îngerii îi vor aduna laolaltă pe toţi fiii lui Adam, grâul se va aduna în hambare, iar neghina se va da focului. Cei buni vor intra în împără­ţie, iar cei răi În gheena. Drepţii se vor înălţa în ceruri, iar păcătoşii vor arde în foc. Martirii vor intra în cămara de nuntă, iar cei răi vor fi izgoniţi afară, în întuneric. Dar domnia lui Hristos va fi veşnică, iar El va fi împărat în vecii vecilor."

Vedenia berbecului şi a ţapului şi interpretarea Arhanghelului Gavriil

[Daniel 8]

În anul al treilea al domniei regelui Belşaţar mi s-a arătat mie, lui Daniel, o vedenie, afară de cele ce mi se arătaseră la început. Şi m-am uitat în vedenie şi, când priveam, parcă eram în capitala Suza, care este în ţara Elamului şi, stând cu privirea aţintită, eram pe fluviul Ulai [Daniel 8:1-2].

 Elam sau, în limba greacă, Elymas, se afla în vestul satrapiei persane Suza, aflată la poalele înăl­ţimilor Iranului şi la începutul văii Tigrului şi Eufratului, între Persia şi Ba­bilon. Odată cu al treilea an al domniei lui Belşaţar, dinastia lui Nabucodo­nosor s-a stins. Prorocului Daniel i se descoperă cele ce se vor întâmpla în cel de-al doilea şi în cel de-al treilea imperiu al lumii prin vedenia unui berbec, a unui ţap şi a unui corn care creştea. I se arată biruinţa grecilor şi înfrângerea perşilor, precum şi tirania lui Antioh Epifan. Este important de observat că în capitolele 7 şi 8 ale Cărţii lui Daniel sunt menţionate două coarne, care sim­bolizează două persoane distincte. Cornul din capitolul 7 va ieşi din regatul al patrulea. Va fi un al unsprezecelea corn, din care va răsări arborele celor zece coarne. Acesta simbolizează persoana care îi va persecuta pe cei ce vor crede în Dumnezeu, vreme de 42 de luni sau trei ani şi jumătate. Părinţii Bisericii consideră că acesta este Antihristul. Cornul cel mic, despre care se vorbeşte în capitolul 8, iese din regatul al treilea. Şi va mai fi un al cincilea corn, ieşit dintr-unul dintre cele patru. Acesta se referă la persoana care va persecuta popo­rul lui Dumnezeu vreme de 2300 de zile, adică mai bine de şase ani. În gene­ral se consideră că ar fi vorba despre Antioh al IV-lea Epifan, care a pângărit Templul din Ierusalim.

Sfântul Afraat scrie: „Berbecul simbolizează pe regele mezilor şi al perşilor, şi anume pe Darius; iar ţapul pe Alexandru, fiul lui Filip, Macedoneanul. Căci Daniel a văzut berbecul pe când se afla în Suza, la palat. [...] Şi de ce a văzut el că ţapul a rupt ambele coarne ale berbecului? De bună seamă pentru că a luat în stăpânire ambele regate peste care a domnit, prin luptă: cel mai mic, al mezilor, precum şi pe cel mai mare, al perşilor. Dar când a venit Alexandru cel Mare, acesta l-a înfrânt pe Darius."

Sfântul Hipolit consimte şi adaugă: „Prin berbecul lovind cu coarnele la apus, la miazănoapte şi la miazăzi [Daniel 8:4], se referă la regele Darius al perşilor, care a cucerit toate neamurile, căci nici o fiară nu-i putea sta împotri­vă şi nimeni nu scăpa de asuprirea lui [Daniel 8:4], Iar prin ţapul care venea de la apus pe deasupra feţei pământului [Daniel 8:5] se referă la Alexandru Macedon, regele grecilor. Iar când spune despre ţap că a lovit berbecul şi i-a sfărâ­mat cele două coarne, iar berbecul nu mai avea putere să i se împotrivească; şi l-a aruncat la pământ şi l-a călcat în picioare şi nimeni n-a scăpat pe berbec [Daniel 8:6-7] - aceasta exprimă întocmai ceea ce s-a şi întâmplat."

Mai departe, Sfântul Hipolit învaţă: „Apoi, după înălţarea ţapului - suge­rată prin faptul că cornul acestuia creşte -, i se rupe cornul; iar de sub acesta ies alte patru coarne, Îndreptate spre cele patru vânturi din ceruri. Căci Ale­xandru, după ce s-a făcut pe sine stăpân peste toată Persia şi pe toţi locuitorii Persiei i-a făcut supuşi ai săi, a murit, dar nu înainte de a-şi fi împărţit rega­tul în patru principate, după cum s-a arătat mai sus."

Apoi „s-a ridicat An­tioh, cel supranumit Epifan; acesta era din seminţia lui Alexandru. După ce a domnit peste Siria, a luat în stăpânire Întreg pământul Egiptului, a urcat la Ierusalim, a intrat în Templu, a luat toate odoarele din Casa Domnului, can­delabrul de aur, masa, altarul şi pe mulţi i-a ucis. [...] Aşa s-a Întâmplat că lo­cul de închinăciune a rămas deşert, vreme de trei ani şi jumătate, până la două mii trei sute de seri şi de dimineţi [Daniel 8:14]; până ce s-a ridicat Iuda Macabeul, după moartea tatălui său, Matia, şi s-a răsculat împotriva lui Antioh, i-a distrus întăriturile, taberele, a eliberat cetatea, a recucerit Templul şi l-a resfinţit, făcând toate cele cuvenite, după Lege. Arhanghelul Gavriil i-a descoperit toate acestea profetului, aşa după cum le-am înţeles şi noi şi după cum s-au şi întâmplat şi au fost istorisite lămurit în Cărţile Macabeilor".

Sfântul Efrem Şirul scrie: „Profetul a vestit dinainte pustiirea cetăţii [cf. Daniel 8:11-l2] şi soarta regilor ce au să vină. Şi că va rămâne pustie şi dă­râmată, până la împlinirea judecăţii. [...] Prin urmare cetăţii i s-a făcut de­ja judecata: iar aceasta se poate întâmpla oricând şi de-acum nu mai poate fi schimbată. Jertfele nu mai sunt de trebuinţă, de vreme ce jertfa Aceluia care S-a jertfit pe Sine însuşi a fost o dată pentru totdeauna [cf. Evrei 7:27]."

Şi am auzit un sfânt care grăia, şi un alt sfânt a zis către cel ce grăia: „Până când va dura vedenia şi jertfa de fiecare zi nu se va mai aduce şi un păcat al pus­tiirii va fi pus în loc şi templul şi oştirea vor fi călcate în picioare?" Atunci el i-a răspuns: „Până la două mii trei sute de seri şi de dimineţi; după aceasta templul îşi va avea din nou rostul lui" [Daniel 8:13-l4]. [...] Iar vedenia despre seri şi despre dimineţi, care a fost spusă, este adevărată; tu însă pecetluieşte vedenia, că se va întâmpla după multe zile [Daniel 8:26]. 

Sfântul Hipolit spune că, aici, seară înseamnă „pe cale de a lua sfârşit". Iar dimineaţă se referă la Ziua Învi­erii - „Căci atunci va fi începutul unei noi ere, aşa după cum pământul este începutul unei zile noi. Iar cele două mii trei sute de [...] dimineţi sunt lumina lumii. Căci odată cu venirea luminii (adică a lui Hristos) în lume, Templul este curăţit, aşa după cum se spune în prorocie. Şi nu se poate curăţi altfel de­cât prin distrugere."

Atunci am auzit un glas de om deasupra fluviului Ulai, glas care striga şi spu­nea: „Gavriile, tâlcuieşte celui de acolo vedenia!" [Daniel 8:16] .

În comentariul Fericitului Ieronim aflăm următoarele: „Iudeii afirmă că glasul care-l trimite pe Gavriil la Daniel, spre a-i lămuri viziunea, ar fi al lui Mihail. Şi pe bună dreptate este trimis Gavriil spre lămurire, căci Gavriil este însărcinat să poarte grija bătăliilor şi a întrecerilor, iar viziunea aceasta se referă tocmai la bătălii şi la întreceri între regi, ba chiar şi la succesiunea domniilor şi a regatelor. Căci în limba noastră Gavriil se tălmăceşte: puternicul lui Dumnezeul.

Sfântul Chiril al Ierusalimului ne spune că atunci „când Gavriil, care este slugă a lui Dumnezeu, s-a arătat lui Daniel [cf. Daniel 8:16-l7], [acesta] în­dată s-a spăimântat şi a căzut cu faţa la pământ; şi profetul n-a îndrăznit să-i răspundă, până ce îngerul a fost silit să se prefacă asemenea fiului omului. Da­că atunci când se arată Gavriil i-a cuprins frica pe proroci, oare când S-ar arăta Dumnezeu, aşa cum este, n-ar muri cu toţii? Este cu neputinţă deci să vedem cu ochii trupului firea cea dumnezeiască. Dar putem să ne facem o idee des­pre puterea Sa, din lucrările cele dumnezeieşti.

Şi eu, Daniel, am fost istovit de puteri şi am căzut bolnav câteva zile. Dar m-am sculat şi am avut grijă de lucrurile regelui. Am rămas uimit de cele ce am văzut şi n-am putut să le Înţeleg [Daniel 8:27].

---