doktoru

luni, 12 ianuarie 2015

Psalmul 19 - în tâlcuirea Sf.Părinți



PSALMUL 19
Întru sfârşit. Psalm al lui David.
 Și acest psalm se suprascrie întru sfârşit, căci, după Teodorit, prooroceşte lucruri din viitor care au luat sfârşit în vremea împăratului Iezechia, deoarece Sanherib, împăratul asirienilor, împreună cu Rabşache, căpetenia sa, a dat de veste despre cuvintele cele hulitoare care se cuprind în Cartea a III-a a împăraţilor. Mâhnindu-se de aceasta, Iezechia a alergat la dumnezeiasca biserică, arătându-i lui Dumnezeu cuvintele cele hulitoare, rugându-L să facă izbândire, iar prietenii lui Iezechia, împreună cu care era Proorocul Isaia, văzând întristarea şi zdrobirea inimii împăratului, au strigat cu glas tare [reuşind să redea] aproape toată puterea şi înţelesurile cuvintelor psalmului acestuia, rugând pe Dumnezeu ca să primească rugăciunea împăratului. Şi vezi, o cititorule, cum darul dumnezeiesc
a arătat lui David nu numai lucrurile care urmau a se face după mulţi ani, ci şi acele cuvinte pe care urmau să le zică atunci prietenii lui Iezechia  [1].


1.      Auză-te Domnul în ziua necazului,
Atunci când Iezechia a trimis la Isaia şi pe prietenii lui, i-a zis acestuia cuvinte asemănătoare:  Această zi este de necaz şi de întristare (IV Împăraţi 19: 3).
scutească-te numele Dumnezeului lui Iacov.
„Numele lui Dumnezeu, zice, Cel ocărât şi defăimat de asirieni, Acela să-ţi ajute, o, împărate.” Însă a pomenit de Iacov, fiindcă acela a căzut în mari ispite şi groaze, dar de toate s-a izbăvit cu ajutorul lui Dumnezeu.
2.      Trimită ţie ajutor dintru cel sfânt,
Sfânt numeau iudeii templul (adică biserica) întru care credeau că locuieşte Dumnezeu. Deci zice că: „Din templu, întru care ai năzuit [ţi-ai căutat refugiu], o, împărate, îţi va trimite Ţie Dumnezeu [ajutor]”.
şi din Sion sprijinească-te pe tine.
Muntele Sion al Ierusalimului era afierosit lui Dumnezeu. „Deci, zic ei, Dumnezeu, Cel ce locuieşte în Sion, să pornească să-ţi ajute ţie, împărate”.

3.      Pomenească toată jertfa ta,
„Dumnezeu, zice, să-ţi aducă aminte de jertfele pe care le-aduceai înaintea Lui în vremea păcii, preacinstitule de Dumnezeu, împărate.”
şi arderea de tot a ta să se îngraşe.
„O, de ar fi gras dobitocul, zice, cel pe care vrei să-l aduci ardere de tot lui Dumnezeu, el însă se va îngrăşa dacă va afla păşune slobodă, iar păşune slobodă va dobândi dacă se va dezlega împresurarea şi războiul asirienilor.” Ori zicerea să se îngraşe e zisă în loc de: „Să primească Dumnezeu arderea de tot a ta ca una grasă şi bineplăcută”. Se numeau arderi de tot pentru că se ardea toată vita, pentru că, din jertfe, unele se ardeau cu totul, iar din altele se ardeau doar unele părţi, adică seul de deasupra pântecelui (numit şi prapur [grăsime]), rărunchii, şi altele asemenea, precum învaţă legea levitică [Leviticul][2].
Diapsalma.
4.      Dea ţie Domnul după inima ta,
„O, de ar binevoi Domnul, zice, să dea ţie precum voieşte inima ta.” David numeşte de multe ori prin inimă sufletul, fiindcă inima se împărtăşeşte de suflet mai mult decât toate celelalte mădulare ale trupului, după cum este scris: Inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu (Ps. 83: 2).
Şi tot sfatul tău să-l plinească.
„Fie, zice, să plinească Domnul toată buna şi dreapta ta voinţă.”[3]
5.      Bucura-ne-vom de mântuirea Ta,
„Noi, zice, o, împărate, nădăjduim cu tărie că, pentru bunătatea ta şi dreapta ta inimă, Dumnezeu va da mântuirea ta şi te va face nebiruit, iar mântuirea aceasta a ta, şi noi, prietenii tăi, o vom dobândi, şi ne vom bucura de dânsa.”

şi întru numele Domnului Dumnezeului nostru ne vom mări.
„Dacă, zice, Dumnezeul lui Israel va zăbovi şi va birui pe vrăjmaşi, negreşit că El Se va face înfricoşător, şi singur [doar El este] numit Dumnezeu şi la neamul asirienilor. Şi pentru numele lui Dumnezeu, Cel atât de înfricoşător, şi noi ne vom mări pe lângă aceia, fiind şi noi auziţi [rostind] împreună cu dumnezeiescul nume.”
6.     Plinească Domnul toate cererile tale;
Prin aceste cuvinte, prietenii lui Iezechia strălucesc în rugăciunea cea către Dumnezeu[4]. Iar pentru zdrobirea inimii şi smerenia împăratului, roagă pe Dumnezeu ca să se plinească toată cererea lui de mântuire[5].
acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său.
„Cuvântul acesta este zis de fiecare prieten al lui Iezechia, ca unii care au luat încredinţare de la Duhul Sfânt că Dumnezeu îi va izbăvi, iar împăratul este numit uns fiindcă primea ungere cu untdelemn de ungere.”
7.     Auzi-I-va pe dânsul din cerul cel sfânt al Său,
„Ne-am încredinţat, zice, că Dumnezeu va auzi pe împăratul, [El] Cel ce locuieşte în ceruri şi în biserică umbreşte.” Pentru aceasta, uneori roagă pe Dumnezeu să asculte din cer, iar alteori din biserică, iar cerul îl numeşte sfânt, ca pe un afierosit spre locuinţa lui Dumnezeu.
întru puteri este mântuirea dreptei Lui.
„Toată mântuirea, zice, care se face cuiva de către dreapta lui Dumnezeu se face cu putere, adică cu o tărie covârşitoare*, pentru aceasta se cuvine să cutezăm şi să nu ne temem de tăbărârea vrăjmaşilor, deşi pare a se arăta nebiruită şi înfricoşătoare.”
8.    Aceştia în căruţe şi aceştia pe cai,
„Vrăjmaşii aceştia, zice, care ne-au împresurat, nădăjduiesc în căruţele de război şi în caii lor.” Iar prin aceştia (...) şi aceştia vrea să zică [de fapt] „aceştia”, căci limba evreiască obişnuieşte a îndoi aceleaşi ziceri, spre o mai mare lărgire [a înţelesului],
iar noi în numele Domnului Dumnezeului nostru vom chema.
„Noi însă, zice, vom chema spre ajutorul nostru numele lui Dumnezeu, Cel ocărât şi necinstit de vrăjmaşi.” Ori zice: „că pentru numele lui Dumnezeu, Cel care a fost ocărât, vom chema pe Dumnezeu ca ajutor nouă împotriva celor ce L-au ocărât”[6].
9.    Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat.
Cele spuse mai-nainte în psalm erau zise de prietenii lui Iezechia în vremea plângerii şi a războiului asirienilor, iar acestea au fost zise în urmă, după ce îngerul lui Dumnezeu a ucis cei o sută optzeci şi cinci de mii [de ostaşi] ai asirienilor (cf. IV Împăraţi 19: 35). Iar când războiul s-a încheiat, toţi iudeii se bucurau şi slăveau pe Dumnezeu. „Vrăjmaşii asirieni, zice, s-au împiedicat de puterea lui Dumnezeu, şi au căzut cu cădere jalnică şi omorâtoare, iar noi, cei ce eram căzuţi de frică, ne-am sculat cu cugetarea şi ne-am ridicat în sus capetele.”-merge și pentru evreii care au căzut și în locul lor s-au ridicat creștinii.
10.    Doamne, mântuieşte pe împăratul, şi ne auzi pe noi, în orice zi te vom chema.
„Doamne, zice, precum ai mântuit pe împăratul din mâinile vrăjmaşilor săi, tot astfel şi de acum înainte mântuieşte-l şi păzeşte-l, căci pentru fapta lui cea bună este vrednic de mântuire; auzi-ne iarăşi şi pe noi, prietenii săi, ori de câte ori te vom chema.” Psalmul acesta s-a tâlcuit şi s-a potrivit cu lucrurile care au urmat în vremea lui Iezechia, unii însă, precum dumnezeiescul Atanasie, se silesc să-l potrivească şi la David, când ducea război cu vrăjmaşii săi, şi zic că David a
închipuit [alcătuit] acest psalm ca zis din partea prietenilor săi. Însă el se mai potriveşte şi la fiecare creştin care se găteşte să bată război cu Diavolul, căci trupul împreună cu simţirile cer şi se roagă lui Dumnezeu pentru sufletul care se luptă, fiindcă şi dracii au defăimat numele lui Dumnezeu.
Prin sfânt (v. 2) să înţelegi atât biserica, cât şi cerul, precum am zis de mai multe ori, iar uns (v. 6) al lui Dumnezeu şi împărat (v. 10) se numeşte tot creştinul, pentru că a fost uns cu dumnezeiescul Mir, precum am zis. Iar în căruţe şi pe cai sunt dracii, [înţeleşi astfel] din pricina grăbirii şi gătirii [dispoziţiei] pe care o au spre a da război creştinilor [7]. Însă acest psalm poate fi rostit şi asupra nevăzuţilor vrăjmaşi, barbarilor şi celor de alt neam, dar şi pentru fiecare împărat simţit şi dreptslăvitor*.


[1]  Iar după Marele Atanasie, psalmul acesta se zice ca din partea prietenilor lui David, rugându-se pentru David, care aducea jertfa. Însă psalmul se poate da şi [pune şi în gura] Apostolilor, împreună rugându-se cu Hristos în vremea Răstignirii.

[2]  La Nichita se scrie că prietenii lui Iezechia roagă pe Dumnezeu să strice înconjurarea Ierusalimului, pentru ca împăratul să aducă o ardere de tot mai grasă pentru mulţumire, pentru că, după lege, jertfele de mulţumire se îngrăşau, adică se ungeau cu untdelemn, pentru a avea netezire, iar cele pentru păcate nu se aduceau cu untdelemn, deoarece, lăcrimând pentru păcatele cele făcute, cerem de la Dumnezeu iertare cu mâhniciune, şi nu cu faţă veselă (pe care o însemnează untdelemnul). Că şi Părintele Cel ceresc a îngrăşat jertfa şi arderea de tot a lui Hristos, adică cinstitul Lui Trup Şi Sânge, care se împarte tuturor şi-i hrăneşte pe toţi. Se potriveşte cuvântul acesta şi celor milostivi, că jertfa cea bine-mirositoare cu adevărat este milostenia cea către ceilalţi. Însă ia aminte, că la cea evreiască se scrie Gedasne [], care înseamnă „a se preface în cenuşă”, arzându-se desăvârşit. Deci prietenii lui Iezechia roagă pe Dumnezeu, că aşa de bine să primească arderea de tot a lui, încât să se ardă desăvârşit şi să se prefacă în cenuşă prin foc dumnezeiesc, precum a ars şi jertfa lui Avraam (cf. Fac. 15: 17), precum a ars întâia ardere de tot a lui Moise (cf. Lev. 9: 24), jertfa lui Ghedeon (cf. Jud. 6: 21), jertfa lui David (cf. I împăraţi 21: 26), jertfa lui Solomon, când a afierosit biserica (cf. II Parai. 3: 13) şi jertfa Proorocului Ilie (cf. III Împăraţi 18: 38).

[3]  Se scrie însă la Nichita: „Se dorea şi Iisus al meu de mântuirea mea, şi aceasta o cugeta, pentru aceasta şi ceata Apostolilor se roagă a se plini sfatul după cuviinţă”.

[4]  Altul însă zice: „Însă a se ruga cineva pentru un om ce pofteşte vreun rău şi a zice plinească Domnul toate cererile Tale este faptă necuviincioasă şi primejdioasă. Că se cuvine a ne ruga pentru împlinirea cererilor numai pentru aceia care ştiu să ceară cele ce plac lui Dumnezeu”.

[5] Cerescul Părinte nu a fost neascultător faţă de Fiul Său, ci L-a şi mântuit (după omenitate), dreapta Lui fiind, şi nu simplu L-a mântuit, ci cu puteri, adică cu minuni dumnezeieşti”.

* Sau „putere”, şi atunci am avea „putere” de două ori. Primul termen e traducerea lui stăpânie, putere cu accent pe autoritate, puterea de conduce în virtutea autorităţii; al doilea, putere, tărie, măreţie, conducere etc., cu accent pe capabilitatea, priceperea, iscusinţa de a conduce.

[6] „Tu vei birui caii şi săltările patimilor pe care încalecă dracii, şi căruţele, adică unirea patimilor, întru care se gătesc asupra noastră gândiţii asirieni, însă cei ce cheamă dumnezeiescul nume biruiesc toate patimile şi, una câte una, toate adunările.

64  Se potriveşte însă psalmul acesta şi la David, şi la Hristos, şi la fiecare creştin.

*     Ortodox, dreptslăvitor. După cum se ştie, acest psalm este primul citit din rânduiala Utreniei. Vreau să cred că semnificaţia acestuia în rânduiala Utreniei în special, şi în viaţa creştinului în general, este cunoscută de către cei mai mulţi credincioşi.