PROFEŢII despre ANTIHRIST - DIMITRIU C. SKARTSIUNI 1990 - Partea I

„Dar de nu vă veţi pocăi toţi veţi pieri la fel “ (Lc. 13, 5)




Cuvânt înainte la ediţia românească


Cartea „Profeţii despre Antihrist” a fost pusă în circulaţie pen­tru prima dată în iulie 1990. În mai puţin de două luni de la tipărire a fost epuizată, ceea ce a dus la reeditarea ei. Cererea de carte a credin­cioşilor noştri ne-a obligat s-o traducem şi s-o edităm. Cartea a pri­mit foarte multe aprecieri din partea multor episcopi, stareţi, preoţi şi teologi.

Am tradus această carte pentru credincioşii români, întrucât o socotim binevenită pentru informarea iubiţilor noştri cititori despre planurile satanice care sunt puse în aplicare, de multă vreme, de că­tre masonerie şi sionismul internaţional.

Întreaga activitate antihristică. anticreştină astăzi este răspândi­tă în toate mediile, în toate ţările, prin toate mijloacele, de către sa­tanica mişcare, cunoscută sub numele de mişcarea New Age (Noua Eră). Se încearcă distrugerea acestei lumi şi crearea unei lumi noi, a unei noi ere. Nu prin puterea lui Dumnezeu, ci prin puterea omului. Cu alte cuvinte, omul stăpânit de mândria lui Lucifer caută să ia lo­cul lui Dumnezeu.

Nimic din ceea ce se petrece în lume nu este întâmplător. Omeni­rea caută să se sinucidă. Goana după înavuţire, după lux şi destrăbă­lare a dus omenirea în pragul dezastrului.

Exploatările iraţionale ale resurselor naturale, poluarea care a atins cote inexprimabile, înarmările fără măsură au pus în pericol viaţa pe Pământ. Pe de altă parte, desfrâul fără margini şi răutatea diabolică, care au pus stăpânire pe unii oameni, duc la degradarea fi­rii umane, până la îndobitocire. Omul a înnebunit, omul s-a îndrăcit.

Există o organizaţie secretă care conduce lumea din umbră. Aceas­ta îşi exercită influenţa asupra lumii prin magie şi folosirea puterilor de­monice. Sunt sioniştii! Evreii care în ascuns pregătesc venirea lui Antihrist. De sute de ani, prin masonerie, se luptă pentru schimbarea tradiţiilor creştine. Au rupt Biserica şi au fărâmiţat-o în mii şi mii de secte. Şi au reuşit să schimbe legile firii, lăsate de Dumnezeu, cu legi omeneşti sau, mai bine zis, diavoleşti.

Statul şi partidul este o idee. Este un mijloc de subjugare a omu­lui. Statul a devenit în mâna lor un mijloc de asuprire, de înrobire până la îndobitocire a oamenilor.

Legile după care se conducea societatea reflectau legea firii lăsată de Dumnezeu omului. Dar acum această lege lăsată de Dumnezeu a fost şi este înlocuită prin legi omeneşti de inspiraţia demonică.

Au născocit povestea cu „drepturile omului“! Care drepturi? Drepturile evreilor. Dreptul de a fi privilegiaţi în toate statele, de a da legi, de a executa legi şi de a judeca după aceste legi pe creştini!

Iată care sunt drepturile omului. Dreptul de a-i lăsa pe ei să-l in­staleze pe Antihrist, dreptul de a subjuga lumea întreagă.

Dreptul de a avorta, de a te destrăbăla, a fura fără scrupule pe se­menul tău, într-un cuvânt de a te împotrivi lui Dumnezeu. Cui folo­sesc aceste drepturi? Nouă, credincioşilor, în niciun caz.

Incredibil, dar adevărat. Lumea este în mâna evreilor sionişti, pentru că finanţele lumii sunt în mâinile lor, iar omul are slăbiciu­ne la ban. Cu banii cumpără tot, chiar şi sufletele oamenilor. Câţi nu sunt aceia care se leapădă de credinţă pentru nişte bunuri materiale sau bani? Unde nu reuşesc cu banul, folosesc şantajul, iar unde nu merge nici cu şantajul, folosesc crima.

De aceea merge lumea din rău în mai rău, pentru că dreptatea lui Dumnezeu a dispărut dintre oameni.

Dumnezeu nu a părăsit lumea, ci omul L-a părăsit pe Dumnezeu, în favoarea plăcerilor omeneşti.

Noi, cei credincioşi, nu trebuie să ne descurajăm, ci să ne rugăm mai mult la Dumnezeu ca să ne păzească şi să ne întărească în aces­te vremuri grele de ispită.

Să ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin post rugăciune şi pri­veghere; să lăsăm păcatele şi să urmăm virtutea, iar Dumnezeu să ne ocrotească şi să ne întărească.

Nu trebuie să ne închipuim că putem să scăpăm de ispite şi de ne­cazuri, dar trebuie să ne pregătim pentru a le înfrunta şi a le rezis­ta. Suntem datori să ne informăm şi să informăm, la rândul nostru, şi pe alţii despre planurile demonice ale slugilor lui Antihrist, pregătite pentru subjugarea lumii.

Nu putem schimba destinele lumii, dar putem să le controlăm pe ale noastre.

Chemăm ajutorul Preasfintei Treimi ca şi ediţia aceasta să con­tribuie la trezirea duhovnicească a ortodocşilor, a fraţilor noştri care au nevoie de sprijin în aceste zile pe care le traversează omenirea.

Adormirea Maicii Domnului

Traducatorul

CUVÂNT ÎNAINTE
Dumnezeu, care l-a creat pe om din iubire, nu-l lasă în voia soartei, ci-l călăuzeşte prin pronia Sa. El S-a descoperit pe Sine în toa­te evenimentele pe care le va face în viitor şi care privesc mântuirea sufletului lui.

Dumnezeu a descoperit evenimentele ce vor veni ca să îndrume pe om prin profeţi, prin Iisus Hristos, prin Apostoli, precum şi prin alţi sfinţi ai Bisericii. Unele profeţii s-au împlinit, altele se împlinesc în zilele noastre şi altele se vor împlini în viitor, astfel încât să luăm măsurile noastre de creştini ca să nu facem jocul planurilor ateilor, antihriştilor şi profeţilor mincinoşi.

Toate profeţiile sunt formulate în Vechiul şi Noul Testament şi în alte scrieri ale Părinţilor şi scriitorilor Bisericii noastre, în care omul poate descoperi adevărul, dar remarcăm fenomenul trist că mulţi dintre noi recurg pentru a afla adevărul la vrăjitorie, la magie, la ghi­citul în cărţi, la horoscop şi la alte mijloace ale Satanei care ademe­nesc şi înşeală pe naivi.

De asemenea, mulţi dintre noi, cu credinţă slabă, dar şi igno­ranţi, nu dau atenţie profeţiilor care vorbesc despre evenimentele care vin, ca să fie pregătiţi sufleteşte şi de nezdruncinat moral în greutăţile care vor urma. Astăzi, încet-încet, interesul creştinilor, în special al tinerilor - aşa cum ne descoperă profeţiile -, se limitează la prezent, după cum ne arată „semnele vremii“ (Mt. 16, 3).

Dorim ca cel care studiază progresul tehnologiilor moderne să studieze „semnele vremurilor" şi profeţiile Sfintelor Scripturi, pentru evenimentele ce vor veni şi pentru venirea amăgitorului An­tihrist şi pentru a doua venire a Domnului nostru, că poate se vor trezi în ultimul moment şi-şi vor reveni duhovniceşte.

Pocăinţa şi revenirea la Mântuitorul Hristos, cât şi rugăciunea şi privegherea duhovnicească, trebuie să fie cea dintâi grijă a noas­tră, „căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul" (Mc. 8, 36).

Învierea Domnului 1990 

SKARTSIUNI DIMITRIU


CARTEA I - PROFEȚII DESPRE ANTIHRIST


A. PROFEŢI SI PROFEŢII


„ Şi fiecăruia se dă arătarea Duhului, spre folos. Că unuia i se dă, prin Duhul Sfânt, cuvânt de înţelepciune, unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie “ (I Cor. 12, 7-10).



1. DARUL PROFEȚIRII


Oamenii, decât să se consacre memorării inutile a numeroaselor cunoştinţe ştiinţifice sau politice, mai bine ar studia, spre ajutorul .şi folosul lor, profeţiile Vechiului şi Noului Testament, precum şi mul­te din profeţiile sfinţilor Bisericii noastre. Profeţiile conţin adevărata cunoaştere, deoarece ele mărturisesc pe Acelaşi Dumnezeu, Care a descoperit cele viitoare pentru ca să-i ajute pe oameni, pentru ca să-i pregătească şi să-i apere ca să nu fie înşelaţi prin lucrările Sata­nei şi ale lui Antihrist. Aşadar, profeţiile conţin, fără greşeală, voia lui Dumnezeu, fapt adeverit, deoarece Dumnezeu nu minte. Dovadă că toate profeţiile cu privire la persoana lui Hristos -despre naştere, răs­tignire, înviere şi multe alte detalii despre sfânta Sa viaţă - s-au ade­verit. De asemenea, profeţiile Vechiului Testament, pentru oricâte vor avea loc cu poporul iudeu până astăzi, sunt adeverite în întregime.Pentru poporul iudeu şi destinul lor există profeţiile lui Hris­tos care s-au adeverit, şi altele, de la alţii, pe care le-a descoperit evoluţia evenimentelor.Distrugerea templului lui Solomon, risipirea evreilor în cele pa­tru vânturi, pătimirile lor, crearea noului stat în Palestina, venirea lui Antihrist, proclamarea sa ca dumnezeu de către evrei, distrugerea lui Antihrist, precum şi războaiele şi grozăviile care vor urma sunt profeţite în Vechiul şi Noul Testament. Niciun om binecredincios nu poate să nege lucrarea şi adevărul care adeveresc profeţiile des­pre locul naşterii, timpul, lucrarea lui Iisus Hristos, răstignirea, învi­erea, înălţarea şi amănuntele vieţii Lui, deoarece s-au adeverit con­form Scripturii, fiind scrise cu sute de ani înainte. Niciun cititor atent şi cu judecată nu va refuza profeţiile lui Agatanghel, care a trăit la anul 1279 d. Hr. şi a profeţit, cu o exactitate demnă de admirat, căde­rea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberării, ca şi evenimente până la cel de Al Doilea Război Mondial şi după acesta.De asemenea, omul serios nu se tulbură să tăgăduiască înfăptui­rea uluitoare a profeţiilor Sf. Cosma al Etoliei, ale acestui nou măr­turisitor şi întocmai cu Apostolii.Aşadar lucrarea profeţilor şi autoritatea lor este de neşters, deoa­rece profeţiile niciodată nu au minţit.Dacă o parte a profeţiilor au mers până la adeverirea evenimen­telor de astăzi, este logic să aşteptăm şi să credem şi în împlinirea celorlalte profeţii care au rămas, care relatează despre evenimentele epocii noastre şi ale urmaşilor, cât şi convingerea că acestea se vor împlini. Mulţi care trăiesc departe de Dumnezeu nu doresc să sca­pe de marea tulburare a păcatelor şi a vieţii lor risipite, motiv pen­tru care şi evită citirea profeţiilor. Totuşi nu trebuie să se întâmple aceasta şi cu noi, care dorim să ne pocăim şi să prevenim înşelarea noastră de slugile lui Antihrist, dar şi de însuşi Antihrist. 

” Și precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului “ (Mt. 24, 37). 

2. CUVÂNT EXPLICATIV

La început vom relata câteva dintre numeroasele profeţii privind venirea lui Hristos şi despre sfânta Sa viaţă, care s-a adeverit. Nu credem necesar să indicăm toate profeţiile despre Isus Hristos, de­oarece niciun om drept-credincios nu se îndoieşte de venirea şi dum­nezeirea Lui. Deoarece cele despre Hristos pe cât ni s-au relatat le avem profeţite în amănunt, pentru ele avem o dublă mărturie, aşadar cuvântul profetic şi înţelegerea imediată a împlinirii lui, care spulbe­ră orice îndoială despre El.În continuare vom compara profeţiile care sunt raportate la ve­nirea lui Antihrist şi care sunt conţinute atât în Vechiul, cât şi în Noul Testament. Profeţiile acestea vor fi relatate minuţios, deoare­ce tema a devenit interesantă în zilele noastre, dar şi pentru faptul că profeţiile.sunt pe_cale de a se împlini în scurt timp, după cum ne ara­tă „semnele vremurilor”. Vom aminti profeţiile Sf. Cosma al Etoliei despre evenimentele care au avut loc şi despre altele care aşteaptă, sigur, să se împlinească în zilele noastre după cum arată şi profeţiile paralele ale altor sfinţi. Vor fi trecute cu vederea profeţiile creştinilor anonimi, care din modestie nu şi-au spus numele, aşa cum au făcut alţii, ca de pildă, profeţiile lui Agatanghel. ale Sf. Tarasie, ale Sf. Metodie, ale lui Leon cel Înţelept, precum şi uimitoarea profeţie care este gravată pe piatra de mormânt a Sf. Constantin cel Mare, şi care a fost interpretată de patriarhul Ghenadie la anul 1440 d.Hr. .De ase­menea, sunt comparate profeţiile Sf. Andrei şi ale lui Hriston Salu şi profeţiile altor sfinţi. Nu vom intra în ispita de a stabili datarea exac­tă a adeveririi profeţiilor, fiindcă, prin analogie, nu este cu putinţă.Astfel „semnele vremurilor”, prin urmare semne de avertizare, sunt limpezi şi cel mai simplu cititor înţelege că evenimentele ce au fost profeţite sunt apropiate.

„ Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea în­treagă, dacă-şi pierde sufletul? “ (Mc. 8, 36).


B. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI HRISTOS

„Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic în­tre miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia lui este dintru înce­put, din zilele veşniciei “ (Miheia 5, 1).

1. Profeţiile din Vechiul Testament
Vechiul Testament este plin de profeţii despre Domnul nostru Iisus Hristos. Toate aceste profeţii s-au împlinit după cum au fost scrise, în persoana lui Iisus Hristos. Este desigur imposibil să redăm aici profeţiile tuturor profeţilor Vechiului Testament, care s-au îm­plinit în persoana Lui. Vom relata acele profeţii de la care orice sim­plu cititor poate conchide că Iisus Hristos nu S-a făcut om întâmplă­tor, ci s-a proorocit că se va face om, că se va naşte din Fecioara Maria, că va fi răstignit, că va învia şi că va veni la noi iarăşi la a doua venire ca să judece vii şi morţii.

Aşadar toate amănuntele vieţii lui Iisus Hristos care sunt indis­pensabile pentru mântuirea noastră au fost profeţite cu multă vreme înainte ca Hristos să se nască. Astfel Isaia, care a trăit cu 700 de ani înainte de naşterea lui Hristos, a profeţit naşterea Acestuia din Fe­cioara Maria.

„Iată, Fecioara va avea în pântece şi va naşte Fiu şi vor chema numele Lui Emanuel, care se tâlcuieşte: Cu noi este Dumnezeu”(Isaia 7, 14). Profeţia lui Isaia s-a adeverit când Arhanghelul Gavriil a fost trimis de la Dumnezeu în Nazaret la Fecioara Maria căreia i-a zis: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Bi­necuvântată eşti tu între femei... Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema...” (Lc. 1, 28-32). Altă profeţie care adevereşte despre persoana lui Iisus este profeţia lui Ieremia, care a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos.„Glas din Rama s-a auzit, plângere şi tânguire multă, Rahila îsi plânge copiii si nu voieşte să fie mângâiată, pentru că nu sunt” (Ier. 31, 15). Profeţia s-a împlinit când regele Irod, văzând că magii nu l-au mai înştiinţat despre Hristos, precum promiseseră, a trimis şi a ucis 14000 de prunci, cu speranţa că între aceştia va fi găsit şi Hristos. Este cunoscut că Iuda văzând că Iisus învaţă despre moartea Sa, l-a vândut arhiereilor pe 30 de arginţi şi „a mers şi s-a spânzurat”, după cum spune Sf. Evanghelie.

Că Hristos va fi trădat pe 30 de arginţi aflăm de la profetul Ieremia şi Zaharia, cu multe sute de ani înainte. Iată profeţiile respec­tive: „Şi a primit 30 de arginţi cât m-au cinstit fiii lui Israel“ (Ieremia) „şi mi-au cântărit simbria mea 30 de arginţi“ (Zaharia).Dar oare Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israel, nu a profeţit şi el venirea lui Hristos, că va veni din neamul lui Iuda? Iacob, de asemenea, când şi-a chemat fiii pentru a le spune cele vi­itoare, a profeţit şi despre venirea lui Antihrist, că va veni din nea­mul lui Dan. Cum a văzut Iacob cu mii de ani înainte că se va naşte Hristos şi, mai mult, că va fi din neamul lui Iuda? Aşa cum s-a îm­plinit profeţia despre venirea lui Hristos, aşa se va împlini şi cea care vorbeşte despre venirea lui Antihrist.

Vom aminti şi o altă profeţie care vorbeşte cu precizie despre in­trarea lui Iisus în Ierusalim înaintea sărbătorii Paştelui, ziua Floriilor, unde oamenii l-au întâmpinat cu ramuri de palmier şi de măslin, în timp ce Iisus venea pe mânzul asinei. Şi această întâmplare a fost fă­cută cunoscută de profetul Zaharia cu sute de ani înainte. Respectiva profeţie sună în felul următor: „Bucură-te foarte, fiica Sionului... iată împăratul tău vine la tine drept şi biruitor; smerit şi călare pe asin, pe mânzul asinei“ (Zaharia 9, 9).Ajunge câte am amintit din profeţii mici, pentru a convinge pe ci­titorul bine-credincios ca să nu aibă îndoieli, că profeţiile s-au împli­nit în persoana lui Hristos.Întreg Vechiul Testament este plin de astfel de profeţii care vor­besc despre evenimente din viaţa lui Hristos.Şi, cu toate acestea, există încă oameni care au îndoieli că Hris­tos este Mesia, Fiul lui Dumnezeu, adică evreii şi nefericiţii care-l aşteaptă pe Antihrist pentru ca să se proclame dumnezeu, după cum vom arata mai jos.
„Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe ace­la îl veţi primi “ (In. 5, 43).


C. PROFEŢII DESPRE VENIREA LUI ANTIHRIST

„ Şi vor cădea de ascuţişul săbiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare, până ce se vor îm­plini vremurile neamurilor “ (Lc. 21, 24).

1. Iudeii si Antihrist

*

Este cunoscut că din momentul în care evreii au răstignit pe Dumnezeu-Omul Iisus, care aşteptau pe Mesia, începe numărătoarea in­versă pentru venirea lui Antihrist. Mulţi, probabil, nu cunosc motivele reale pentru care evreii l-au răstignit pe Iisus, Cel fără de păcat.

Sigur, ipocrizia şi fariseismul lor formau o mişcare serioasă. Cu toate acestea, un rol determinant pentru condamnarea nedreaptă a lui Iisus, l-au avut mânia si dezamăgirea iudeilor pentru faptul că Iisus nu numai că lăsa să se înţeleagă, ci propovăduia ca să audă toţi că „împărăţia Mea nu este din lumea aceasta“ (In. 18, 36). Aşadar, Hristos nu a acceptat să joace rolul de împărat pământesc, după cum îşi închipuiau iudeii. Aceasta numai şi era suficient ca să umple ini­ma lor cu ură şi mâinile lor cu unelte ucigătoare.

De atunci iudeii aşteaptă pe „Mesia al lor“, aşadar pe un împărat mondial, care este Antihrist, căruia îi pregătesc drumul, punându-şi în aplicare planul cu orice mijloace şi cu multă fermitate.

Cu toate acestea apare logic o întrebare. Pentru ce nu a fost insta­lat încă Antihrist? Ce se aşteaptă? Ce-l împiedică? Pentru ce a întâr­ziat atâta vreme?

Iubiţii noştri cititori, când ucenicii lui Hristos au admirat frumo­sul templu al lui Solomon, lăudându-l pentru splendoarea sa, Hristos le-a zis profetic: „Adevărat grăiesc vouă: Nu va rămâne aici pia­tră pe piatră care să nu fie risipita" (Mt. 24, 2), adică nu va rămâ­ne piatră pe piatră din toată această strălucită clădire.

De asemenea, când Pilat şi-a spălat mâinile sale şi a zis: „Ne­vinovat sunt de sângele dreptului Acestuia" (Mt. 27, 24), iudeii, care au dat pe Cel fără de păcat la moarte pe cruce au răspuns: „Sân­gele Lui asupra noastră şi asupra copiilor noştri!“(Mt,27, 25). Astfel iudeii au admis acel îngrozitor blestem, asupra lor şi asupra copiilor lor.

Iisus Hristos, înainte de răstignire, a lăsat şi altă profeţie carac­teristică cu privire la Ierusalim şi iudei. ..Si vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, până ce se vor împli­ni vremurile neamurilor" (Lc. 21, 24). Aşadar, iudeii vor fi ucişi, vor fi luaţi prizonieri, vor fi vânduţi ca robi la neamuri străine, iar Ierusalimul va fi călcat de diferite neamuri, „până ce se vor împlini vremurile neamurilor".

Credem oportun să relatăm pe scurt felul în care s-au împlinit profeţiile de mai sus, deoarece confirmarea acestor profeţii este strâns legată de problema aşteptării lui Antihrist, ce este aşteptat de iudei pe terenul potrivit (ocuparea Ierusalimului, refacerea templu­lui, predarea întregii lumii sub stăpânirea lui Antihrist etc; după cum vom arăta mai jos).

Să începem de la profeţia lui Iisus despre distrugerea templului ca să arătăm cum şi când s-a împlinit, şi cum astăzi evreii nu renunţă să-l redobândească şi să-şi pună în aplicare visul lor de veacuri; de­oarece în acest templu doresc să-l instaleze pe Antihrist, după cum arată Sf. Ap. Pavel. „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu" (II Tes. 2, 4). Aşadar Antihrist se va aşeza în templu ca să se dea pe sine drept dumnezeu, şi va urmări să dovedească, cu di­ferite invenţii, că este dumnezeu.

Nici nu a trecut mult de la ziua răstignirii lui Iisus şi profeţiile Sale pentru templu şi pentru soarta iudeilor care L-au răstignit, au început să se împlinească.

În anul 70 d. Hr.. Vespasian. fiind ales împărat al Romei, a lăsat pe fiul său Tit să continue acţiunea de cucerire a Ierusalimului. Chi­nurile pe care le-au suportat iudeii sunt de nedescris. Istoricul iu­deu, Iosif Flaviu, descriind asediul Ierusalimului, ne relatează sce­ne îngrozitoare (Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească).

Cetatea a căzut, iar măcelul care a urmat nu poate fi descris. Mii de cruci au fost înălţate pentru răstignirea iudeilor. Şi cei care răs­tigneau s-au oprit când nu au mai găsit lemn pentru cruci. Sutele de mii care au fost ucişi confirmă profeţia Domnului „şi vor cădea de ascuţişul săbiei", iar cei rămaşi au fost luaţi robi şi vânduţi cu ne­cinste, „şi vor fi duşi robi la toate neamurile". Cetatea a fost dis­trusă complet, iar templul distrus din temelii, „şi nu va rămâne aici piatră pe piatră".

După catastrofa biblică pe care a suferit-o Ierusalimul pe vremea împăraţilor Vespasian şi Adrian, evreii scăpaţi s-au împrăştiat în toa­te părţile.

Evreii au încercat reconstruirea templului în anul 363 d. Hr. sub protecţia împăratului Iulian Apostatul. Cu toate acestea, voia lui Dumnezeu a fost împotriva refacerii templului. Abia au înce­put muncitorii, că un prim cutremur îl distruge. Mulţi au încercat să pună temelia, dar în zadar. Nisipul ardea şi pietrele cădeau şi împrăştiau muncitorii arzându-i. Un martor ocular al minunii aces­teia a fost scriitorul Ammianos Marcelinos şi mulţi alţii. Aceasta a fost şi ultima încercare de reconstruire a templului până astăzi, căci vom arăta mai jos cum evreii se pregătesc din nou pentru reconstru­irea templului.

Precum ştim, evreii abia în 1947 au obţinut aprobarea din par­tea SUA de înfiinţare a statului Israelit pe vechiul loc - „şi Ierusa­limul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor”-, aşadar, după 2 000 de ani de când au fost risipiţi în întreaga lume.

În afară de templu, de a cărui construire se pregătesc evreii, vom vedea mai jos unul câte unul celelalte semne, „semnele vremuri­lor” care ne prevestesc sosirea lui Antihrist, dar şi vestita venire a lui Hristos, să termine stăpânirea lui Antihrist, şi să judece „viii şi morţii”.

De asemenea vom analiza în amănunt a doua venire a Domnului, după ce vom vorbi de venirea lui Antihrist.

„Şi să nu vâ amăgească (nimeni) cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe față omul nelegiuirii, fiul pierzării” “ (II Tes. 2,3).


2. Cine este Antihrist?


Antihrist este numit cel care nu va primi şi nici nu va mărturisi dumnezeirea lui Hristos. Astfel, antihrişti sunt mulţi, după cum ne precizează Sf. Scriptură, „mulţi antihrişti s-au arătat” (I In. 2,18). Aceştia sunt ateii care s-au lepădat de legea dumnezeiască.

Cu toate acestea noi nu vorbim aici despre aceşti antihrişti, ci despre Antihrist. Antihrişti sunt mulţi. Dar Antihrist este unul sin­gur. Antihrişti s-au arătat de când a venit Hristos pe Pământ şi până astăzi între noi. Antihrist însă nu a venit.

Aşadar cine va fi Antihrist? Satana, cum cred mulţi, sau om sim­plu, „care a primit lucrarea Satanei” ?

Antihrist nu va fi diavolul sau Satana, ci „omul nelegiuirii, fiul pierzării, Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dum­nezeu” (II Tes. 2, 3-4), cum zice Sf. Ap. Pavel. Aşadar, Antihrist va fi om „prin lucrarea lui Saian, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase”. (II Tes. 2, 9). Aşadar venirea lui Antihrist va fi însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de mi­nuni mincinoase făcute cu ajutorul Satanei. Şi va căuta să demon­streze, prin toate aceste lucrări că este Dumnezeu. Deci Antihrist va fi un om care va primi de la Satana puteri şi va conduce lumea pen­tru scurt timp, după cum vom arăta în continuare.


3. Pentru ce va veni Antihrist?


O întrebare logică care apare este următoarea: pentru ce permite Dumnezeu venirea lui Antihrist? Şi pentru ce permite ca să intre Sa­tana în Antihrist?

Dumnezeu, Cel atoateştiutor cunoaşte noua preferinţă a lui Anti­hrist. Cu toate acestea răspunzător de intrarea lui Antihrist în stăpâ­nirea lui Satan este însuşi Antihrist. Fiindcă în timp ce libertatea este puterea prin care putem respinge pe Satan, cu ea, Antihrist va face contrariu, se va alătura lui Satan.

Dar şi pentru nepocăinţa lepădării de credinţă a oamenilor, Dum­nezeu a lăsat ca să vină Antihrist. Deoarece Antihrist „în cei pierduţi se întăreşte”, aşadar în necredincioşii nepocăiţi. Aceştia împietriţi la inimă, fie că vine, fie că nu vine Antihrist, nu vor să creadă în Hristos ca să se mântuiască, fiindcă nu au dragoste.

Amăgitorul va veni ca să stăpânească şi să vădească necredinţa şi nepocăinţa celor care neagă pe Hristos. Dar, prin excelenţă, va do­mina pe iudeii care au depăşiţ în necredinţă toate neamurile. Fizic, nu-i cunoaştem pe iudeii care nu au primit pe Domnul. Dar aceştia, care continuă să răstignească pe Iisus, pregătesc calea şi tronul lui Antihrist.

Cinstea pe care iudeii o vor da lui Antihrist va constitui „plata nerecunoştinţei acestora”, după cum zice Sf. Ioan Gură de Aur, fiindcă au cinstit minciuna în locul adevărului, întunericul în locul luminii, pe Antihrist şi nu pe Hristos. Domnul a spus profetic des­pre aceştia: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (In. 5, 43). Aşadar pe Iisus care a venit în numele Tatălui Său iudeii nu L-au primit, ci L-au răstignit, însă falsul Mesia, adică Antihrist, care îşi va consacra dreptatea care-i va conveni şi slava în numele său, va fi primit. Prin urmare iudeii, la a doua venire, la înfricoşata Judecată, îşi vor aduce aminte că L-au răstignit pe Hristos şi l-au venerat pe ama­rul şi vicleanul Antihrist. Dumnezeu permiţând să vină Antihrist va admite ultimul avânt al răutăţii Satanei. Dar răutatea din timpul lui Antihrist va fi dată pe faţă, şi fiecare va veni gol în faţa omenirii.

Aşadar, oricâti vor rămâne nepocăiţi vor fi lipsiţi-de orice scuză şi vor fi condamnaţi în veci, iar cei vrednici vor fi cinstiţi.

Aşadar, Dumnezeu într-o ultimă încercare de a ajuta pe cei păcătoşi să-i mântuiască, permite venirea lui Antihrist.

„Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, vi­peră la potecă, înveninând piciorul calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!“ (Fac. 49, 16-18).


4. Care este originea lui Antihrist?


Patriarhul Iacob înainte de moartea sa, a binecuvântat pe cei 12 fii ai săi, după cum se relatează în cartea Facerii; şi zice în fiecare profeţie câte se vor petrece cu fiecare neam israelit în viitorul înde­părtat, aşadar până în zilele din urmă. „Adunaţi-vă ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi“ (Fac. 49, 1). Dintre aces­te profeţii ale lui Iacob despre fiii săi, una relatează despre Hristos şi alta despre Antihrist. Pentru Hristos mărturiseşte profeţia des­pre Iuda, care s-a şi împlinit la venirea Domnului. Pentru Antihrist mărturiseşte profeţia despre Dan, un alt fiu al lui Iacob.

Profeţia despre Dan este următoarea:

„Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, vipera la potecă, înveninând pi­ciorul calului, ca să cadă călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!" (Fac. 49, 16-18).

Prin urmare Antihrist va fi evreu, va proveni din neamul israelit al lui Dan şi după cum zic Sf, Părinţi va veni din Galileea (Vezi la Sf. Atanasie cel Mare şi Sf. Andrei din Cezareea PG 106, 301,368).

O parte din profeţie, în general, aminteşte de trădarea lui Iuda, căci diavolul prin Iuda „i-a înţepat călcâiul" (Fac. 3, 15), făcând să fie răstignit. Dar în întregime profeţia aceasta va fi confirmată, şi despre aceasta nu trebuie să aibă îndoială nimeni, ea se va împlini pe vremea lui Antihrist.

Diavolul prin Antihrist va lovi Biserica lui Hristos. În special în vremea lui Antihrist. Dar după cum Domnul a înviat aşa şi Biserica Domnului va merge „spre viaţa veşnică“ (Mt. 25, 46).

Aşa după cum profeţia despre Hristos s-a împlinit, să fiţi siguri că în acelaşi mod se va împlini şi profeţia despre Antihrist. Antihrist va fi evreu şi va avea slăbiciune către evrei. Evreii îl vor primi cu bucurie, pentru că aşa nădăjduiesc că vor realiza visul lor de veacuri despre guvernarea mondială sub Mesia al lor. Pentru aceasta se pre­gătesc în mod direct pentru refacerea templului, după cum vom ară­ta în capitolul următor.

„Deci când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt - cine citeşte să înţeleagă “ (Mt. 24, 15)

5. Caracterul lui Antihrist

Să vedem acum ce zice Sf. Scriptură şi Sf. Părinţi pentru carac­terul lui Antihrist. În Apocalipsa, Antihrist este asemuit cu o fiară. Antihrist, după cum zice Sf. Ap. Pavel, este „omul nelegiuirii" (II Tes. 2, 3).

Va necinsti pe Dumnezeu şi se va lupta cu sfinţii, după cum zice Apocalipsa. Caracterul lui va fi amar si viclean şi va constitui feno­menul răului şi sămânţa unică a diavolului. Asemenea diavolului va fi profetul cel mincinos, înaintemergătorul lui Antihrist.

Antihrist nu-şi va manifesta imediat chipul satanic cu care va stă­pâni. Ci se va arăta ca binefăcător, propovăduitor al păcii, libertăţii, egalităţii şi fraternităţii, ca prin viclenie să ajungă stăpânitor al în­tregii lumi.

Va înşela pe toţi prin prefăcătorie si minciună, după cum îl carac­terizează Sf. Ap. Pavel. Va fi foarte vătămător ca un pui de „vipe­ră". Antihrist se va înfăţişa „la vremea lui", în vremea care a fost fixată. Va veni în chipul unui om bun, pentru ca să însele pe toţi na­ivii şi pentru ca să acapareze puterea şi stăpânirea politică mondia­lă, lucru care îi va reuşi. Deoarece popoarele vor fi induse în eroare de către acesta, se vor lepăda de Hristos şi se vor alătura, aşadar, lui Antihrist. Şi vor preda lui „puterea şi stăpânirea lor" (Apoc. 17, 13), după cum zice în Apocalipsă. Statele care nu se vor supune, vor fi distruse prin război, după cum cele trei neamuri străine: Egiptul, Libanul şi Etiopia (Dan. 11).

Când va stăpâni Antihrist, atunci se va arăta toată răutatea şi in­vidia, zice Sf. Ioan Damaschin. Atunci se va arăta toată „neomenia şi nedreptatea", şi se vor comporta chiar fără de omenie, în special evreii care îl vor urma. Dar cel mai mult, această duritate se va arata contra creştinilor, zice Sf. Chiril.

„ Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, de­cât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei“ (Apoc. 13, 17):


6. Lucrarea şi persecutarea Bisericii
Antihrist va încerca să însele pe oameni şi cu lucrări neobişnuite şi semne groaznice. Venirea lui va fi însoţită, „de tot felul de puteri şi semne şi minuni mincinoase” (II Tes. 2, 9), după cum spune Sf. Ap. Pavel. Până şi foc din cer va coborî în privirile oamenilor, după cum zice în Apocalipsă. „încât şi foc face să se pogoare din cer, pe Pământ, înaintea oamenilor” (Apoc. 13, 13). Va face semne ma­gice, si demonii lui se vor arăta ca îngeri ai luminii, şi se vor ară­ta oştiri „fără de număr” (Dan. 7, 5), după cum zice Sf. Scriptura. Toate acestea se vor împlini, după cum zice Sf. Ap. Pavel, „prin lu­crarea Satanei” (II Tes. 2, 9).

Aşadar lucrările lui Antihrist vor fi lucrările diavolului, şi toate acestea nu vor fi minuni adevărate, ca minunile lui Hristos, ci lucrări false şi mincinoase, după cum ne învaţă Sf. Atanasie.

Dar lucrările acestea vor fi atât de impresionante încât vor ameninţa cu amăgirea până şi „pe cei aleşi” (Mt. 24, 24). Fiindcă amăgitorul va încerca cu toate aceste tehnici ca să se arate pe sine că este dumnezeu, zice Sf. Ap. Pavel, „dându-se pe sine drept Dum­nezeu” (II Tes. 2, 4).

Aşadar neruşinatul şi de trei ori ticălosul şi vicleanul va uzurpa lo­cul Eliberatorului şi Mântuitorului Hristos. Sigur pentru marea apos­tazie a oamenilor. Dumnezeu va permite ca să se refacă templul din Ierusalim, care a fost dărâmat în anul 70 d. Hr., şi de atunci nu s-a per­mis ca să se zidească, cu toate încercările evreilor.

Astfel evreii, urmăresc ca să zidească templul, care constituie pentru aceştia visul de veacuri, şi vor crede că Antihrist este Mesia cel mult aşteptat. Atunci se va împlini profeţia Sf. Ap. Pavel „...aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu” (II Tes. 2, 4).

Antihrist va încerca să distrugă Biserica lui Hristos de pe faţa Pă­mântului. În timpul lui Antihrist va exista o mâhnire nemaiîntâlnită, zice Sf. Scriptură. „Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi” (Mt. 24, 21). Oamenii, neputându-se opune, se vor închina lui Antihrist. Fi­indcă persecuţia lui Antihrist contra Bisericii va fi cea mai mare din­tre toate persecuţiile.

Apocalipsa ne spune că Femeia, „înveşmântată cu soarele” (Apoc. 12, 1), adică Biserica, „...a născut un copil de parte băr­bătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie: două.şute şaizeci de zile” (Apoc. 12, 1-6). Aşadar cei aleşi se vor refugia în pustiu. În munţi şi în peşteri şi în crăpăturile Pământului, după cum spun Sf. Părinţi.

Dar nici măcar in pustiu Antihrist nu va. lăsa în linişte pe creştini. Dimpotrivă, contra sfinţilor care nu vor primi semnul lui. Antihrist va folosi,toate mijloacele de tortură. Toţi câţi se vor închina fiarei vor purta negreşit semnul (despre aceasta vom scrie amplu în cele ce urmează), „pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte” (Apoc. 13, 16), după cum spune în Apocalipsa. Restul vor fi izolaţi social, eco­nomic, politic şi cei mai mulţi care nu vor putea să cumpere sau să vândă vor sfârşi prin a muri.

Aceia care vor fi martirizaţi de Antihrist vor fi cei mai mari mar­tori ai Bisericii, zice Sf. Chiril al Ierusalimului, fiindcă se vor lupta contra lui Antihrist si a diavolului.

Nu uităm, iubiţii noştri cititori, că cei aleşi nu se vor lăsa amăgiţi (I Pt. 1, 5). Împărăţia lui Antihrist va fi desfiinţată de Hristos. Atunci „cerul şi pământul vor trece” (Mt. 24, 35), se va arăta semnul Sf. Cruci pe cer şi vor vedea toţi pe „Domnul venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă” (Mt. 24, 30). În continuare va fi Jude­cata, şi vor merge păcătoşii „la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică” (Mt. 25, 46), după cum arată Sf. Scriptură.

,,Şi voi da putere, celor doi martori ai Mei, şi vor prooroci îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile, aceştia sunt cei doi măslini şi cele două sfeşnice care stau înain­tea Domnului Pămămtului“ (Apoc. II, 3-4).


7. Durata prezenţei lui Antihrist

Vremea tiraniei lui Antihrist va fi mică. în Sf. Scriptură profeţiile respective fixează timpul stăpânirii lui Antihrist la 7 ani. Dacă tim­pul prezenţei lui Antihrist s-ar prelungi, nimeni nu s-ar mai mântui pe Pământ. „N-ar mai scăpa nici un trup“ (Mt. 24, 22), zice Sf. Scriptură. Dar Dumnezeu va scurta zilele acelea ca să se mântuias­că cei aleşi. „Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile“ (Mt. 24, 22). Aşadar prezenţa lui Antihrist pe Pământ şi durata guvernării lui mondiale va fi scurta.

Despre cei şapte ani relatează atât Apocalipsa, cât şi profeţia lui Daniel. Din aceşti şapte ani ai prezenţei lui Antihrist, primii trei ani şi jumătate va fi perioada în care Antihrist va întreprinde lupte dure cu profeţii lui Dumnezeu şi.cu ceilalţi sfinţi, iar spre sfârşitul aces­tor trei ani şi jumătate, cei doi profeţi ai lui Dumnezeu, Ilie şi Enoh. se vor lupta cu Antihrist în cuvânt şi cu minuni adevărate, după cum vom arăta mai jos. După aceasta Antihrist va ucide pe cei doi profeţi şi va stăpâni peste tot Pământul, cu o fericire trecătoare.

„Dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile “ (Mt. 24, 22).

8. Mărturia celor doi profeţi


Cei doi profeţi, Ilie şi Enoh vor fi înaintemergătorii celei de-a doua veniri a Domnului. Vor veni pentru întărirea duhovnicească a credincioşilor şi-l vor înfrunta pe Antihrist prin propovăduire şi mi­nuni.

Vor prezice cea de-a doua venire a Domnului, care va fi aproa­pe, şi vor chema la pocăinţă pe credincioşi. Pentru venirea profeţilor Ilie şi Enoh prezice Dumnezeu prin profetul Maleahi şi Zaharia. dar şi Apocalipsa relatează aşa: „şi voi da putere celor doi martori ai mei, şi vor prooroci, îmbrăcaţi în sac, o mie două sute şaizeci de zile. Aceştia sunt cei doi măslini, şi cele două sfeşnice ce stau îna­intea Domnului pe Pământ" (Apoc.11, 3-4).

Minunile acestora vor fi indiscutabil de provenienţă dumnezeias­că (fiindcă vor avea putere de la Dumnezeu). În Apocalipsa citim că: „aceştia au putere să închidă cerul, ca ploaia să nu plouă în zi­lele proorociei lor, şi putere au peste ape să le schimbe în sânge, şi să bata pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori vor voi“ (Apoc. 11,6). Şi cu puterea dumnezeiască, pe care o vor avea cei doi profeţi, se vor apăra de duşmani, fiindcă dacă voieşte cineva să-i vatăme, foc va ieşi din gura lor şi va mistui pe duşmanii lor (Apoc. 11, 5). Supravegherea lui Antihrist va fi nemiloasă, şi mulţi oameni se vor pocăi. Chiar evreii după cum zice profetul Isaia.

Apocalipsa ne spune că „atunci când vor isprăvi mărturia lor“ (Apoc. 11, 7), adică atunci când vor termina mărturisirea lor, şi propovăduirea despre Hristos, Antihrist îi va birui şi-i va omorî. Iar trupurile lor vor rămâne trei zile neîngropate în piaţa din Ierusa­lim şi vor fi văzute de întreaga lume (prin televiziune). În final se va săvârşi o mare minune. Trupurile lor vor învia şi spaima mare îi va cuprinde pe cei care îi vor vedea. Dar cei doi profeţi înviaţi nu vor rămâne pe Pământ, ci se vor înălţă „la cer, în nori" (Apoc.11, 11­12), după cum zice Apocalipsa. Învierea celor doi profeţi va anunţa venirea Domnului.

„Aici este înţelepciunea, cine are pricepere să soco­tească numărul fiarei, căci este număr de om. Şi nu­mărul ei este şase sute şaizeci şi şase “ (Apoc. 13, 18).

9. Semnul lui Antihrist

Sf. Ioan ne descoperă că oricâţi se vor alătura lui Antihrist vor primi „semnul numelui lui“ (Apoc. 14, 11), „pe mâna lor cea dreapta sau pe frunte“ (Apoc. 13, 16) şi că chinurile celor care vor primi ştampila şi semnul numelui lui Antihrist, a cărui număr este 666, vor fi neîncetate. Dar care va fi numele lui Antihrist? Care va fi exact semnul? Numărul va fi 666. Acestea sunt întrebările arzătoa­re cărora credinciosul se înflăcărează să le găsească răspuns, pentru ca să se lămurească deplin şi pentru ca să-şi ia măsurile de prevenire faţă de înaintemergători, dar şi faţă de însuşi Antihrist.

Fiindcă astăzi, după cum vom arăta amănunţit în capitolul urmă­tor, este comună constatarea că evoluţiile şi evenimentele sunt ase­mănătoare, încât profeţiile şi tâlcuirile Părinţilor Bisericii despre ve­nirea lui Antihrist se adeveresc şi se confirmă în mod extraordinar.

Unul dintre evenimentele confirmate este şi numărul 666 care începe să fie consacrat într-un ritm galopant.

Profeţia din Apocalipsă despre numărul numelui lui Antihrist (666) arată că începe să se adeverească în zilele noastre.

Dar să vedem mai întâi ce zic Părinţii Bisericii despre aceas­ta. Sf. Ipolit, Sf. Epifanie. dar şi Andrei al Cezareei sunt reţinuţi şi precauţi în ce priveşte prezicerea numelui lui Antihrist. Ei lasă şă se înţeleagă vremea împlinirii profeţiei despre venirea lui Anti­hrist când se va cunoaşte numele, numărul şi semnul lui Antihrist? Oare care va fi numele lui Antihrist? Care va fi semnul? Ipolit, prin­tre numele ipotetice ale lui Antihrist enumera şi cuvântul „Tăgăduim - APNOYME - în dialectul atic, a cărui sumă a numerelor care sunt atribuite literelor acestutia este 666. (A- 1, P- 100, N- 50, O- 70, Y- 400, M- 40, E- 5), adică 666. Astăzi vedem că se pune în aplicare sistemul pentru publicarea noilor buletine de identitate care vor avea imprimată cifra 666. Pe bancnota de 500 de drahme, în ce priveşte Grecia, exista în grup cifra 666. Numărul 666 apare pe pro­dusele pe care noi le consumăm, sub forma sistemului codului de bare; de asemenea apare în telecomunicaţii, în schimbul bancar şi altele. Toate acestea sunt o pură întâmplare?

Cunoaştem, de asemenea, că fără acest buletin va fi imposibi­lă vânzarea sau cumpărarea. Aşadar, se împlineşte profeţia Sf. Ioan, care ne zice: „şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreapta sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei (al lui Antihrist) sau numărul, numelui fia­rei. Aici este înţelepciunea: cine are pricepere să socotească nu­mărul fiarei, căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase“ (Apoc. 13, 16-l9). Fiindcă după cum ne aducem aminte, numărul 666 astăzi se întâlneşte pretutindeni. Şi zilnic vin noi elemente la lumină, care ne vor zgudui.

Într-un articol interesant, citim cu uimire ca Dr. H. Eideman, spe­cialist şi preşedinte al sectorului de analiză statistică a Pieţii Co­mune, comunică în Bruxelles că se pregăteşte un sistem electronic inteligent, ce se va ocupa cu problemele care interesează întreaga lume... întregul sistem este numeric.

Fiecare om de pe Pământ va primi un număr al său. Numărul acesta va da sistemului electronic date despre fiecare individ, şi pe baza acestui număr va putea să întreprindă relaţii de schimb în sec­torul mondial. Numărul va fi nevăzut şi va fi imprimat, fie pe frunte, fie pe palma mâinii, cu ajutorul razelor laser. Cu un dispozitiv speci­al se va putea citi de pe fiecare semn numărul înscris.

După cum deja am amintit, sistemul este pregătit în întregime, şi deja este pus în aplicare. Aşadar începe să se pună în aplicare la ni­vel mondial, fiindcă, mai concret, noua metodă de tranzacţie se va pune în aplicare sub guvernarea lui Antihrist. Este noul sistem de vânzare şi cumpărare cu cod numeric, despre care vorbim, care va pune stâpânire pe fiecare individ odată cu numărul special 666, care va fi plasat cu cifre, care nu se pot şterge, cu raze laser, pe frunte sau pe mâna dreaptă!

„Şi o bubă rea şi ucigătoare s-a ivit pe oamenii care aveau semnul fiarei”, profeţeşte Sf. Ioan în cap. 16 din Apocalipsă.

Aşadar, pe de o parte va fi primirea semnului cu posibilitatea de a face comerţ sau de cealaltă parte neprimirea semnului lui Antihrist, şi renunţarea la a cumpăra şi a vinde, la comerţ, la privarea de toate drepturile şi, în fine, acceptarea morţii.

Trebuie să fim siguri că credinta omulu în scurt timp va fi pro­bată sever. Despre aceasta nu trebuie să avem îndoieli deloc. După cum s-au confirmat atâtea profeţii, aşa şi profeţia cu numărui şi sem­nul lui Antihrist se va împlini.

Să avem răbdare şi credinţă, şi să dorim să nu apucăm noi vremurile confirmării acestor profeții !


10. Când va veni Antihrist?


Când ucenicii lui Hristos au cerut Domnului să le spună care vor fi semnele ce vor anunţa slăvită Sa venire şi a sfârşitului lumii, Iisus,după ce enumeră semnele care vor precede a doua venire, zice clar ucenicilor: „Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie" (ML24, 36). Deci nu cunoaşte nimeni timpul, ziua şi ceasul afară de Dumnezeu. Nici sfinţii, nici îngerii.

Aşadar, pentru Antihrist care va veni cu puţină vreme înaintea celei de a doua veniri, este la fel, adică nu cunoaştem timpul exact când va veni. Ceea ce ştim este că Antihrist va veni cu puţin înainte de venirea Domnului, „înainte de Hristos va veni Antihrist", şi după cum zice Sf. Ap. Pavel, Antihrist va fi nimicit de Domnul „cu strălucirea venirii Sale" (IITes. 2, 8).

De asemenea, mai cunoaştem evenimentele si semnele care se vor arăta şi vor anunţa sosirea lui Antihrist, şi puţin după a doua ve­nire a Domnului. Sunt semnele pe care Dumnezeu ni le-a deseope- rit, prin profeţi, prin Domnul şi prin Apostoli.

Aşadar, aici trebuie să ne îndreptăm atenţia, lăsând la o parte le­nea şi nepăsarea care ne caracterizează.

Deşi timpul venirii lui Antihrist este necunoscut, ne sunt cunos­cute semnele care ne-au fost descoperite cu exactitate, pentru ca să fim preveniţi, pentru a lua măsurile ce se cuvin, pentru trezirea noas­tră duhovnicească şi pentru întărirea credinţei, curajului şi nădejdii. Despre semnele acestea ne vom ocupa pe larg în capitolul următor.


11. Pustiirile lui Antihrist

Antihrist va constitui apogeul şi cuprinderea tuturor formelor ră­ului care i-au premers, mai ceva decât Antioh Epifanes, care a aşezat statuia lui Zeus în templul din Ierusalim. Antihrist va semăna pustiire si nimicire, ca nimeni altul până astăzi, după cum ne spun profeţiile.

De aceea este şi numit „urâciunea pustiirii" (Mt. 24, 15). Va pustii Pământul şi va lipsi pe oameni de credinţă si virtuţi. – adică dreptatea și mila.

După cum zice Sf. Efrem Sirul, în vremea lui Antihrist, „marea se va tulbura şi pământul se va usca, cerul nu va mai da ploaie şi plantele se vor veşteji ; cerul nu-şi va mai da răcoarea sa, norii nu vor mai da apă, pământul nu-şi va mai da rodul său, marea va revărsa un miros insuportabil, râurile vor seca, peştii mării vor muri, oamenii se vor sfârşi de foame şi de sete, atunci boa­lă mare va fi peste tot pământul, atunci plângere”. Sf. Scriptură ne spune că mâhnirea care va stăpâni pe oameni va fi nemaiîntâlnită. „Şi va fi atunci strâmtorare mare cum n-a fost de la începutul lu­mii până acum şi nici nu va mai fi" (Mt. 24, 21). Oamenii care vor primi semnul lui Antihrist vor fi subjugaţi cu desăvârşire aceluia, şi vor rămâne nepocăiţi, după cum scrie Apocalipsa, pentru că vor avea mintea întunecată, şi o vor avea predată întreagă diavolului.

Situaţia tristă care va veni va fi rezultatul păcatelor şi a celor care au aposfaziat de la Dumnezeu.

Djavolul cunoscând că a mai rămas puţin timp, după cum relatea­ză Apocalipsa, va purta prin Antihrist o nemaiîntâlnită mânie asupra credincioşilor si a lucrării lui Dumnezeu, răspândind dezastru, mâh­nire si pustiire. Lucrarea şi scopul lui vor fi ca să amăgească, dacă ar putea până şi pe cei aleşi, adică pe cei curaţi.

Mulţi se vor ascunde departe în peşteri şi în crăpăturile pământu­lui, după cum zice Sf. Efrem Sirul, fiindcă necuviinţa va fi de nesu­ferit, iar păcatele trupeşti vor deveni ceva public.

Cu toate acestea, amarul, vicleanul şi satanicul Antihrist nici mă­car în pustiu nu va lăsa în linişte pe credincioşi, ci în grabă îi va aduna ca să i se închine.

Şi cei care vor ceda vor fi însemnaţi cu semnul lui Antihrist, res­tul care vor nega, vor fi maltrataţi cum omul nu a mai auzit, nici nu s-a mai întâmplat până astăzi. Va întrece pe Nero în răutate, în cruzime, mânie, ură, viclenie şi invidie. Nu va chinui numai pe cei drepţi şi credincioşi, ci şi pe ace­ia care vor primi semnul de la el şi-l vor crede drept Mesia, zice An- drci din Cezareea. Vicleanul va încerca să distrugă tot ce este pe Pă­mânt, cu o mânie nemaiîntâlnită. Aceasta este „urâciunea pustiirii” (Mt. 24, 15), şi este sigur că nu s-ar mântui nimeni, dacă Domnul nu ar scurta zilele acelea, din dragoste faţă de om. Antihrist va îndepăr­ta pe toţi cei care i se vor opune, încât va stăpâni peste toţi, chiar şi peste aceia care îl vor susţine, fără ca cineva să se poată apăra.


12. Alte profeţii despre Antihrist

După cum ziceam există profeţii despre venirea lui Hristos pe Pă­mânt şi profeţii despre multe alte amănunte ale vieţii Lui (naşterea, fuga în Egipt, răstignirea, învierea, etc), care s-au confirmat aşa cum au fost scrise. Aşa după cum s-au confirmat şi profeţiile despre dă­râmarea Ierusalimului, risipirea evreilor şi dărâmarea templului, tot aşa există multe profeţii despre venirea lui Antihrist.

Şi după cum profeţiile arătau fariseilor şi saducheilor că Hristos a venit, ei necrezând, tot aşa şi astăzi, în timp ce semnele arată că vom intra curând în epoca lui Antihrist, omenirea doarme liniştita.

Profeţiile pentru venirea lui Antihrist sunt clare şi nu încape ni- cio îndoială. „Cerul şi pământul vor trece dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Mt. 24. 35), ne asigură Domnul. Aceste profeţii ne sunt făcute de însuşi Hristos, de Apostoli şi profeţi.

Începem de la Profeţia lui Iacob despre Antihrist. Iacob, unul dintre cei trei patriarhi ai lui Israel, puţin înainte de moartea sa, a chemat pe fiii săi la sine şi le-a zis fiecăruia ceea ce se va întâmpla cu neamurile lor până în cel mai îndepărtat viitor. „Adunaţi-vă, ca să vă spun ce are să fie cu voi în zilele cele de apoi“ (Fac. 49, 1). Din aceste profeţii ale lui Iacob una se referea la Hristos şi alta la Antihrist. Pentru Domnul nostru Iisus Hristos vorbeşte profeţia des­pre Iuda, că Hristos va veni din neamul lui Iuda. Pentru Antihrist vorbeşte profeţia către un alt fiu al lui Iacob, cea către Dan. Profeţia despre Dan sună aşa: „Dan va judeca pe poporul său, ca pe una din seminţiile lui Israel. Dan va fi şarpe la drum, viperă la pote­că, înveninând piciorul calului, ca să cada călăreţul. În ajutorul Tău nădăjduiesc, o, Doamne!“

Deci Antihrist va fi evreu şi va proveni din neamul lui Dan. Antihrist va fi ca un şarpe, ca diavolul şi va lovi cu călcâiul Biserica, ce aşteaptă mântuirea Domnului, după a doua Sa venire.

Şi precum profeţia care relatează despre Hristos s-a împlinit acum aproape 2 000 de ani la întruparea Domnului, tot aşa se va îm­plini şi profeţia despre Antihrist. Despre aceasta nu trebuie să se în­doiască nimeni.

De asemenea şi Ieremia profeţeşte despre tirania lui Antihrist şi pustiirea pe care o va produce pe Pământ. „De la Dan se aude... iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locui­torii ei“ (Ier. 8, 16). Dar şi Isaia profeţeşte despre nimicirea lui Anti­hrist. Hristos, înainte de răstignirea, Sa vorbeşte despre „urâciunea pustiirii46 (Mt. 24, 15), făcând aluzie la Antihrist. Dar şi către evrei adresându-se, Iisus zice: „Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni un altul în numele lui, pe acela îl veţi primi”(In. 5,43). Aici „altul“ închipuieşte pe falsul Mesia care este aşteptat de evrei, aşadar pe Antihrist.

Sf. Ap. Pavel amintind despre a doua venire a Domnului, în a doua epistolă către Tesalonicieni, zice că Domnul nu va veni, „dacă mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (II Tes. 2, 3), adică Antihrist. Şi continuă profeţia despre Antihrist zicând: „Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închi­nare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu” (II Tes. 2,4). Antihrist se va înălţă pe sine atât de mult încât se va aşeza în locul lui Dumnezeu în templul lui Dumnezeu şi va încerca prin semne diabolice şi viclene ca să se dea pe sine drept Dumnezeu. Aici se subînţelege templul lui Solomon, pe care evreii sunt gata să-l reconstruiască.

În continuare, Sf. Ap. Pavel ne descoperă că Antihrist va veni, când „cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tes. 2, 7), (prin urmare abia când cel care împiedică arătarea va fi dat la o par­te). Cine va fi acesta? Vom arăta în capitolul următor.

Antihrist va fi nimicit prin slăvită arătare a Domnului. „Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (II Tes. 2, 8). Venirea lui Antihrist se va face prin puterea Satanei cu semne mincinoase şi ademenitoare, cum ne asigură Apostolul Pa­vel. Sf. Ap. Ioan zice despre Antihrist, atât în epistolele sale, cât şi în Apocalipsă. „Copii, este ceasul de pe urmă, şi precum aţi au­zit că vine antihrist...” (I In. 2, 18). În Apocalipsă Antihrist este descoperit ca o fiară care va constrânge pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, pe cei bogaţi şi pe cei săraci şi pe cei slobozi şi pe cei robi ca să se supună lui, şi le va da lor semnul neşters, pe mâna dreaptă sau pe frunte.

Şi nu va putea nimeni ca să cumpere sau să vândă, decât numai cel care are semnul lui Antihrist, adică numele fiarei, sau numărul numelui lui, adică numărul care indică suma valorilor numerice ale literelor numelui lui.

Şi Apocalipsă continuă. „Cel care are minte luminată să so­cotească numărul, care este suma valorică a literelor care com­pun numele fiarei, şi va descoperi numele lui Antihrist. Căci nu este numărul unei fiinţe supranaturale, ci numărul unui nume de om. Şi numărul acesta este şase sute şaizeci şi şase” (Apoc. 13, 18). Este numărul despre care noi vorbim.

De fapt nu epuizăm aici profeţiile pentru venirea lui Antihrist. Nimeni n-ar trebui să se îndoiască câtuşi de puţin de împlinirea profeţiilor privind venirea lui Antihrist. Există şi alte profeţii ascun­se, prin urmare neclare, despre care vorbesc Sf. Părinţi şi pe care le elucidează după măsura puterii lor.

„Antihrişti mulţi s-au arătat “ (In. 2, 18)

13. Înaintemergători ai lui Antihrist

O întruchipare a lui Antihrist a fost Antioh Epifan, care este nu­mit „rădăcina păcătoasă” (I Mac. 10). A pricinuit practic pustii­re în templul lui Dumnezeu din Ierusalim şi a urmărit ca să uneas­că toate popoarele într-unul singur. A dat dispoziţie ca să se renunţe la monedele naţionale. A profanat sărbătorile şi templul, a anulat tă­ierea împrejur şi a poruncit să fie omorâţi cei care nu se vor con­forma cu ordinele lui. A aşezat un idol pe jertfelnic şi altare de jert­fa în oraş. A dat ordin ca să se ardă Cărţile Legii. A dat ordin ca să fie omorâţi prin torturi cei care susţineau Legea. Aşadar lucrările lui Antioh trimit cu gândul la venirea lui Antihrist; pentru că şi Anti- hrişt va profana templul, deoarece se va instala în el şi va încerca ca să dea impresia că este Dumnezeu. Pe cei credincioşi îi va supune la chinuri nemaiîntâlnite şi se vor confirma cele spuse de Scriptură, că va fi „urâciunea pustiirii” (Mt. 24, 15).

Tipuri si modele ale lui Antihrist sunt, ci şi Antioh, ţoți necredin­cioşii şi aceia care în numele puterii pun stăpânire, prin tiranie, pe omenire şi o chinuiesc; fiindcă modele ale lui Antihrist sunt şi astăzi, precum sunt ateii şi cei ce se acoperă cu masca democraţiei. Aceştia amintiţi sunt cei mai importanţi, pentru că deţin în mâinile lor pute­rea şi conduc destinele nefericite ale omenirii, persecutând Biserica Ortodoxă cu orice mijloace, facându-se astfel instrumente ale Sata­nei şi înaintemergători ai lui Antihrist.

Dar ca înaintemergători ai lui Antihrist nu trebuie să-i socotim numai pe aceşti pioni ai Satanei, ci şi diferitele erezii si mişcările vi­clene care provoacă tulburare şi organizează centre de depravare şi decădere a omenirii.

Nu ne vom ocupa aici de toate ereziile care slăbesc Biserica şi au devenit motiv de a rupe cămaşa cea necusută a lui Hristos, dar vom relata ceva despre hiliasmul care bântuieşte creştinismul, care graţie banilor pe care-i cheltuiesc şi efortului organizat decimează literal­mente turma Bisericii, pe care păstorii, cu puţine excepţii, o lasă pra­dă dispoziţiei răpitoare a slugilor lui Antihrist. Falşii mărturisitori ai lui Iehova formează o organizaţie politică mondială, pe lângă faptul că este şi o erezie. Cu toate acestea masca este religioasă. Cei care se intitulează „Martorii lui lehova” utilizează religiozitatea ca pe o marfa, precum traficanţii de droguri, pentru ca să prostească şi să slăbească pe credincioşii ce le cad victime. Scopul lor este de a tul­bura ordinea creştină, degradarea şi schimbarea omenirii într-o tur­mă de animale, fără raţiune şi voinţă, care să le permită guvernarea mondială. „Martorii lui Iehova” formează astăzi cea mai rasială, fanatică şi anticreştină organizaţie, la nivel mondial. „Ceea ce duce la deconspirarea lor şi a planului lor demonic este proclamarea celei de a doua veniri a Domnului, care s-a petrecut în chip ne­văzut, şi înfierea şi moştenirea împărăţiei lui Dumnezeu doar de cei 144000 de bărbaţi sfinţi din Apocalipsă, la care au obrăzni­cia să se alăture” (Kinonia 1986). Într-adevăr organizaţia „Marto­rii lui Iehova” este cea mai nereligioasă şi vicleană mişcare din toa­te timpurile, după cum o numeşte Constantin Muratidis, care a do­vedit, cu elemente de neclintit, că această organizaţie, sub acoperă­mânt religios şi creştin, prin mijloace vicleneai necinstite, urmăreşte ca să transforme omenirea într-un imens lagăr de sclavi, şi în felul acesta să impună o foarte hidoasă stăpânire rasială, la scară mondia­lă, cum nu a cunoscut lumea până acum. Organizaţia „Martorii lui lehova” formează o uriaşă societate transnaţională, care exploatea­ză crunt numeroasele sale victime, care lucrează voluntar, fără pla­tă, cu consecinţe care aduc câştiguri uriaşe. Mai absurdă şi monstru­oasă se arată în vremea noastră pretenţia celor care conduc „Turnul de veghe”, care impun membrilor organizaţiei să-i socotească sin­gurii tălmăcitori ai Scripturii şi unica reprezentare a lui Dumnezeu pe Pământ, care alcătuiesc şi conducerea legală, care va transforma guvernarea mondială; fiindcă toate celelalte guveme vor fi anulate. Coducerea „Martorilor lui Iehova” dispreţuieşte şi caracterizează pe ceilalţi oameni fiinţe inferioare. Adepţii nu au drepturi, ci numai obligaţia de a sluji şi asculta pe conducătorii lor. Aceasta este prima lor grijă, de a-i transforma pe oameni în sclavi. Cei care conduc „se­cretul nelegiuirii”, traficanţii satanici transnaţionali din Brooklyn, care pregătesc venirea lui Antihrist, au obrăznicia, fără margini, de a se socoti pe ei înşişi ca singurii moştenitori ai lui Dumnezeu, care vor participa la guvernarea mondială.

Noi recunoaştem în ei pe înaintemergătorii lui Antihrist. Cum pot aceşti traficanţi din Brooklyn să se socotească pe sine aseme­nea bărbaţilor din Apocalipsă şi mai presus de purtătorii de Hristos, Părinţi ai Bisericii? „Aceştia sunt care nu s-au întinat cu femei, căci sunt feciorelnici..., iar în gura lor nu s-a aflat minciună, fiindcă sunt fără prihană” (Apoc. 14, 4). Însă întemeietorul aces­tei organizaţii hiliaste, Russel, nu numai că s-a căsătorit în 1879, ci şi nunta s-a săvârşit cu vinovăţie şi desigur din cauza preacurviei. Dar şi succesorul lui, Ruterffort a murit din cauza folosirii droguri­lor. Ne uimeşte planul moral al întemeietorilor acestei organizaţii sa­tanice, care se numără pe sine între bărbaţii cei drepţi din Apocalipsă. Adepţii lor, care aleargă neîncetat cu genţile pline de cărţi, nu mai au timp ca să vadă câtă batjocură au adunat în jurul lor întemeieto­rii sectei? Aşadar atât de tare s-au prostit încât nu mai văd că aceas­ta organizaţie satanică, pe care o slujesc, încearcă să impună în lume un crunt regim rasial cum nu a mai cunoscut lumea, şi să transforme pe oameni în sclavi? Nu văd, oare, că stăpânii lor sunt în acord cu cele spuse în II Tes. 2, 7, lucrând taina fărădelegii şi că sunt înainte-mergătorii lui Antihrist?

Cel mai paradoxal lucru dintre toate este că această organizaţie satanică subminează temelia statului în ce are mai sfânt şi mai cin­stit, credinţa si ortodoxia, şi aceasta se întâmplă din cauza concesi­ilor pe care statul le-a făcut. Dar aceste favorizări nu se opresc aici, ci privesc şi alte taine, antidemocratice şi organizaţii ascunse, pre­cum masoneria în afară de hiliasm există alte mişcări şi_puteri as­cunse care pregătesc terenul pentru dezgustătorul Antihrist. Aceste organizaţii care formează semnul pentru vremea noastră şi îşi au ră­dăcinile în Evul Mediu sunt în legătură cu masoneria.

Masoneria este o organizaţie mistică cu scopuri secrete. Este organizată piramidal, pe niveluri, informaţiile urcând spre vârf. În această structură nivelurile inferioare nu au acces la informaţiile unui nivel superior.

Cum poate un om liber să adere la o astfel de organizaţie care nu-şi descoperă adevăratele planuri şi cum pot să existe într-o democraţie asemenea organizaţii secrete? Ce scopuri suspecte şi an­tidemocratice servesc această organizaţie, cu legături internaţionale şi mii de loje în toata lumea? Pentru ce în aproape toate statele guvernele cedează în fata acestei organizaţii satanice, antidemocratice şi anticonstituţionale?

Masonii au secrete pe care nu le descoperă nu numai altor oa­meni, pe care îi numesc „profani", ci nici propriilor lor membri. Şi se constată fenomenul trist că se cere oamenilor care acceptă să fie recrutaţi în asemenea organizaţii să păstreze secrete toate lucruri­le pe care le vor afla! Cine a ajuns la această cruntă umilire ca să-şi vândă conştiinţa în acest mod dezgustător?

Pentru ce masonii sunt obligaţi cu jurăminte aspre să păzească şi să îndeplinească ordinele, pe care nu trebuie să le destăinuie? Nici măcar unui prizonier nu i se cere aşa ceva. În vremea noastră, într-o epocă prin excelentă numită „democratică", o organizaţie secretă care îşi închide porţile faţă de membrii întregii societăţi şi-şi leagă cu jurăminte îngrozitoare membrii săi ca să nu destăinuie secretele sale nu este normal ca să creeze suspiciuni? Loja P-2 din Italia are mii de membrii, din rândul „personalităţilor", adică a elitei italiene.

Dar dincolo de faptul că este o organizaţie secretă şi perfidă, ma­soneria este şi antisocială. Astfel, prin felul cum se manifestă, maso­nii sunt acei care favorizează disensiunile şi nu guvernarea dreaptă pe care o cer toţi oamenii.

Pentru ce să fie susţinut cineva numai şi numai pentru că este ma­son şi să nu fie susţinut oricare altul după dreptate? Judecătorul ma­son va hotărî după dreptate sau după ordinele masonice? Ofiţerul mason va asculta ordinele lojelor sau chemarea patriei? Nu cumva loviturile de stat şi trădările, care se înmulţesc în ultimul timp în în­treaga lume, au legătură cu aceşti ofiţeri vânduţi? Pentru ce maso­nii se sfiesc să se destăinuie şi să facă cunoscut în mod public sau prin declaraţie gradele lor? Nu cumva pentru că poporul are forma­tă deja conştiinţa manipulării prin aceştia? Cu toată aversiunea po­porului faţă de antidemocratic nu se întâmplă nimic. Lojele există şi domnesc ca stat în stat. Deci mari sunt acei protectori nevăzuţi ai acestor întunecate organizaţii în ţara noastră. Nu cumva se ascund pentru că „toţi cei ce comit fărădelegi urăsc lumina"? Aşadar aceas­ta este masoneria, care, în opoziţie cu hiliasmul care apelează la in­divizi cu slabă pregătire, apelează, în general, la oameni influenţi, cu inteligenţă, cu autoritate, cu bani şi influenţă socială. Diavolul, prin masonerie, favorizează planul său şi pregăteşte pe oameni pentru ve­nirea lui Antihrist. Fiindcă trebuie să cunoaştem că, în afară de aces­tea, masoneria este şi religie a Satanei. În Loje este adorat Marele Ar­hitect al Universului. Deşi copiază multe din ceremoniile creştine, masonii adorând pe Marele Arhitect al Universului arată că nu agre­ează pe Dreptul nostru Dumnezeu.

Aşadar masoneria, organizaţie satanică, este o ramură a Sionis­mului internaţional. Lucrează şi aceasta pentru ca să se realizeze planurile ascunse ale iudeilor, aşadar ca să instaleze pe Mesia cel aşteptat al evreilor ca un conducător mondial, adică pregăteşte ve­nirea lui Antihrist, a dezgustătorului dictator. Masoneria, hiliasmul, ecumenismul, spiritismul, magia sunt în special o acţiune a hidrei sionismului, care otrăveşte mortal pe oa­meni şi-i predă în puterea Satanei.

Cei care au răstignit pe Hristos, prin urmaşii lor, cei care nu se cuminţesc nicidecum, nici măcar nu se pocăiesc pentru crimele lor dezgustătoare, lucrând cu toate aceste puteri antihristice din culi­se pentru a ni-l impune pe Antihrist. Cu toate acestea, planurile lor au fost dezvăluite, prin profeţiile care există, pentru ca noi să fim preveniţi, şi au micşorat camuflarea lor; pentru aceea nu trebuie să cădem în capcana lor. Ţineţi-vă departe de spiritism, magie, masonerie şi hiliasm. Sunt dezgustătoare puterile satanice care ne fură ce are mai scump şi mai drag sufletul nostru. Răcnetul lui Antihrist se aude clar, umbra hi­doasă a lui arată că se apropie. Să ne amintim de Sf. Ap. Petru, care zice: ..Fiţi treii. privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită” (I Pt. 5, 8). Să „ne asigurăm" zice Sf. Chiril al Ierusalimului. Numai câţi îşi vor asigura sufletul lor prin rugăciune şi atentie neîncetată faţă de Antihrist, de aliaţii si înaintemergătorii lui vor scăpa din capcane şi vor moşteni fericirea şi viata Veşnică. Restul vor rătăci şi vor fi adunaţi în tabă­ra lui Antihrist, ca să lupte nenorociţii chiar cu Hristos şi vor primi semnul lui Antihrist spre pieire şi condamnare veşnică, după cum scrie Sf. Ioan în Apocalipsă.



14. Semne înaintemergătoare lui Antihrist

a) Apostazia

Un semn caracteristic care avertizează despre venirea amăgitoru­lui este apostazia generală a oamenilor de la credinţa în Dumnezeu, după cum ne asigură Sf.Ap. Pavel. „Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va veni până ce mai în­tâi nu va veni lepădarea de credinţă... “ (II Tes. 2, 3). Când lumea se va lepăda de Dumnezeu, atunci va veni Antihrist. Se va înfăţişa, aşadar, în mijlocul unui climat anarhic, păcătos şi ateu. Atunci „se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării” (II Tes. 2, 3), zice Sf. Ap. Pavel. Apoi firesc va urma a doua venire a Domnului, care se va petrece la puţin timp după venirea lui Antihrist, când va predomi­nă cea mai rea lepădare de credinţa, după cum a zis Domnul în chip profetic: „Şi precum a fost în zilele lui Noe tot aşa va fi şi în zile­le Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau, se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi” (Lc. 17, 26-27).

Cu toate acestea poate se găseşte cineva care să conteste. Nu cumva şi în alte epoci a existat apostazie, anarhie, păcate, desfrâu? Deci pentru ce apostazia omului de astăzi este unită cu aşteptarea lui Antihrist? Pentru ce apostazia generală şi nemaivăzută a ome­nirii este luată ca semn pregătitor al apropierii venirii lui Antihrist? Nu cumva de fiecare dată când omul a refuzat învăţătura Bisericii a pregătit sfârşitul? Biserica a făcut mult bine. Pentru că aceasta este misiunea ei, ca să mântuiască sufletele, ca să le pregătească, ca să le trezească, ca să se îngrijească drept de toate oile, pentru că vremea celei de-a doua veniri este necunoscută, după cum necunoscut este şi sfârşitul vieţii noastre. Aşadar pentru aceasta trebuie ca să se îm­plinească toate semnele.

Cât priveşte apostazia de astăzi, nu există ceva asemănător în is­toria neamului omenesc şi cu atât mai mult în perioada creştină.

Numeşte o apostazie întâmplătoare, ci una generală organizată şi nemaivăzută. Omul înainte cunoştea apostazia ca pe ceva individu­al în omul renegat şi depravat al veacului douăzeci. Şi nu spunem aceasta pentru neamurile sălbatice, nu, o spunem pentru oamenii civilizaţi, care primesc multe învăţături creştine, care au cunoscut adevărul, şi cu toate acestea care stăruiesc în greşeală, în întuneric, în răzvrătire morală conştientă, în război, în desfrâu, în educaţia fizi­că şi morală fără dexuşine, în batjocorirea lui Dumnezeu, în lupta cu cele dumnezeieşti. Omul vremurilor noastre neagă uşor conştiinţa lui Hristos şi promovează venirea lui Antihrist.

Lepădarea de Dumnezeu se percepe mai mult datorită faptului că omul se alipeşte de lucrurile materiale, de cele de jos. Credinţa creştină numită intolerantă este înlocuită cu o credinţă autonomă, fără Dumnezeu, fără porunci, fără conştiinţă.

Omul autonom, zboară în cosmos şi se lăudă batjocoritor şi ironic, că nu poate să întâlnească undeva pe Dumnezeu, îşi vinde conştient sufletul Satanei cu acele erezii, imoralităţi nemaivăzute, certuri şi organizaţii antihristice.

Cuvintele ruşine, pocăinţă, credinţă, sfinţit, biserică sunt consi­derate anacronice, dar şi periculoase pentru omul eliberat şi autarhic al vremii noastre. Păcatul se arată organizat, condus cu metode sata­nice cu mijloace de influenţă în masă şi dezastruoase.

Satana ne expune sfaturile zilnic în orele nopţii probabil pentru că ..toată corupţia care se săvârşeşte urăşte lumina“, după cum zice Sf. Scriptură.

Iată şi un exemplu deosebit al apostaziei nemaivăzute şi fără li­mită a omenirii şi a comportării ei cea împotriva lui Dumnezeu. Iată acţiunile europenilor, care acceptă elocvent caracterul trist şi decă­zut vrednic de plâns.

Homosexualitatea este recunoscută oficial în Anglia şi în alte sta­te; mai mult, în unele state sunt celebrate şi căsătorii de acest gen de către pastori şi preoţi. Încă şi nudismul se răspândeşte printre oa­meni. De asemenea cinematografia şi teatrul, în afară de puţine ca­zuri, sunt puse în slujba diavolului şi ale înaintemergătorilor lui An­tihrist. Pornografia şi presa atee este mobilizată în lupta pentru pre­dominarea răului, pierderii obiceiurilor şi limitarea rezistenței mo­rale a individului. Asociaţiile homosexualilor şi a tuturor genurilor anormale răsar peste tot ca ciupercile. Legalizarea preacurviei şi a avortului este împotriva poruncilor dumnezeieşti şi inumanitatea acestei legalizări este privită ca retrogradă, necivilizată, înapoiată şi ca inaplicabilă social. Mai mult, în Anglia s-a mers până acolo încât s-a propus un proiect de lege care să acorde dreptul la legături inces­tuoase, între părinţi şi copii şi între fraţi!

Incestele. perversiunile, anomaliile, practicile oribile, condamna­te de Sf. Scriptură, astăzi au devenit recunoscute prin lege. Omul de­căzut al vremurilor noastre strigă pe străzi pentru legalizarea tuturor practicilor, dovedind real cât de orb şi conştiincios slujeşte Satanei.

Un fenomen îngrozitor care mobilizează pe atei îl constituie şi organizaţiile, satanice ale masoneriei.

Este un fenomen rar ca un om din zilele noastre să nu aparţină acestei organizaţii. În zilele noastre, ale abundenţei de democraţie, din nefericire, există oameni, presupuşi serioşi, care să-şi vândă su­fletul Satanei şi care să se oblige să slujească într-o organizaţie se­cretă, antisocială si antidemocratică, căreia nu i se cunosc secretele.

Alt paradox al zilelor noastre este Satanismul. Lepădarea desăvârşită a măştii. Aşadar exact adorarea Satanei cu taine, cere­monii, lăcaşuri de închinare etc. Sataniştii sunt astăzi în număr de milioane. Şi aceştia se află în ţările „civilizate".

Culmea neruşinării si a apostaziei, care caracterizează mase­le de oameni, astăzi, este acceptată şi în Grecia. Nu englezul, nici americanul, ci grecul ortodox acceptă să i se spună că descinde din maimuţă, decât să creadă că este făcut după chipul lui Dumnezeu. Mai mult, această teorie neghioabă este predată şi în şcoli copiilor noştri. Astfel scopul antihriştilor este depărtarea creştinilor de Dum­nezeu, fiindcă oamenii şi dacă au cunoscut pe Hristos, „au iubit în­tunericul mai mult decât Lumina“ (In. 3, 19).

Profeţiile scrise confirmându-se în zilele noastre, noi tragem alarma. În zilele din urmă dragostea se va răci; „Iubirea multora se va răci“ (Mt. 24, 12), zice Sf. Scriptură. Într-adevăr, astăzi ura a pus stăpânire pe omenire. Omul s-a închis în cochilia sa, nu se mai în­crede în nimeni, consideră pe vecinul său duşman, ca pe cineva care va uzurpa interesul său. Dar mânia nu se foloseşte numai în apărare, ci mai mult în distrugerea omeniei, semănând dezastru şi distrugere cu arme distrugătoare, de nimicire în masă.

Pentru prima oară, omul a simţit ameninţarea unui dezastru ge­neral, fără ca să poată să se opună. Omul pregăteşte distrugerea sa în cadrul general al apostaziei care se pune în mişcare în vremuri­le din urmă.

Dragostea duhovnicească s-a răcit. Şi nu numai a laicilor, ci şi a clericilor, a pastorilor care povăţuiesc. Şi aceasta pentru că aşază sufletul lor mai presus decât al oilor, după cum zice dumnezeiasca Scriptură.

Din nefericire, astăzi oile sunt rupte în bucăţi de lupi, iar păs­torii nu le vestesc primejdia. Şi toate acestea au fost profeţite de Sf. Părinţi ai Bisericii, de Apostoli şi de însuşi Hristos. „Din cau­za comportării păstorilor se vor sminti mulţi“, zice Sf. Scriptu­ră. Pentru aceasta şi Sf, Chiril al Ierusalimului scrie: să nu ne îngri­jim de cele care produc sminteală, ci de cele prezise de Sf. Scrip­tură pentru ca să se păzească credinţa cea dreaptă. Caracteristica apostaziei de astăzi este că foarte puţini se mai gândesc la moarte, cu responsabiliţate pentru veşnicie. Oamenii vieţuiesc numai pen­tru cele materiale şi lucrează faptele trupului, „şi ele sunt: adulter, desfrânare, necurăţie, destrăbălare, închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, destrăbălări, ere­suri, pizmuiri, ucideri, beţii, chefuri şi cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am spus că cei ce fac unele ca acestea nu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu” (Gal. 5, 19-21), după cum ne spune Sf. Ap. Pavel.

Biserica Ortodoxă, astăzi, înfruntă pe ereticii şi ateii care lup­tă şi distrug ortodoxia cu mânie si ură. Şi acesta este un semn pre­vestitor al venirii lui Antihrist: apostazia generală şi organizată. De­sigur prigoane şi eresuri au existat întotdeauna, dar au existat lup­tele antihriştilor contra martirilor, sfinţilor, mărturisitorilor. Astăzi duşmanul este liber fără un adversar puternic. Conducerea Bise­ricii noastre trage corul ecumenismulni şi modernismului şi este ameninţată de duhul indiferenţei şi al fastului.

Pentru aceasta ne şi întrebăm. Este întâmplătoare apostazia aceasta? Va reveni omenirea risipită din nou la Tatăl ceresc?

„ ... până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. Şi atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide, cu sufla­rea gurii Sale, şi-l va nimici cu strălucirea veni­rii Sale “ (II Tes. 2, 7-8).


b) înfiinţarea statului evreu şi ocuparea Ierusalimului de că­tre evrei
Un al doilea semn prevestitor al apropiatei veniri a lui Antihrist şi a celei de-a doua venire a Domnului este înfiinţarea statului evreu în vechea sa matcă.

Dar să luăm lucrurile de la început, confruntând şi corelând profeţiile din Sf. Scriptură cu conţinut eshatologic.

Iisus Hristos, înainte de patima Sa cea de voie, a prevestit în amănunt despre distrugerea Ierusalimului ce urma să vină şi pentru soarta evreilor, omorâtorii Fiului lui Dumnezeu. Relatăm profeţia de bază pentru soarta Ierusalimului şi a evreilor. „Şi vor cădea de ascuţişul săbiei, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusa­limul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Lc. 21, 24).

Ce semnifică această profeţie? Iisus adresându-se ucenicilor Săi cu privire la distrugerea templului lui Solomon, din Ierusalim, şi despre poporul evreu, care sunt un model al sfârşitului lumii, nu se limitează la profeţia aceasta, ci vorbeşte şi de alte semne, care vor prevesti slăvită Sa venire, după cum parabola pentru înmugurirea smochinului când primăvara se apropie. Aici se face aluzie la statul evreu, care a început să „înverzească” după reîntoarcerea evreilor pe Pământul părintesc, în 1948. De asemenea semnul care va spri­jini apropierea sfârşitului lumii, amintit de Domnul, este propovăduirea Evangheliei Sale în toată lumea) „Şi se va propovădui aceas­tă Evanghelie a împărăţiei în toata lumea, spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul” (Mt. 24, 14). Foarte puţini sunt cei care nu cunosc Evanghelia.

Cu toate acestea Iisus, continuându-şi cuvintele Sale profetice, a zis că sfârşitul se va apropia când ..urâciunea pustiirii”, deci Anti­hrist, se va aşeza în Locul cel Sfânt, aşadar în templul lui Solomon. Acelaşi lucru îl zice şi Sf. Ap. Pavel: „... aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu” (II Tes. 2,4). Templul acesta este pregătit în mod insistent ca să se rezi­dească. Toate aceste profeţii au oarecare legături între ele şi ne aju­tă ca să dăm crezare profeţiei Domnului despre poporul evreu şi sta­tul lor.

„Şi vor pieri de ascuţişul săbiei...” evreii vor fi înjunghiaţi, şi vor fi luaţi prizonieri, şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ieru­salimul va fi călcat în picioare de diferite neamuri, „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”. Aceasta profeţie a Domnului are multe sensuri, fiindcă s-a împlinit deplin, şi iată când.

Cea mai înspăimântătoare distrugere a Ierusalimului s-a petrecut în anul 70 d. Hr., sub împăratul roman Tit. Toate s-au petrecut aşa cum prezisese Domnul. Istoricul iudeu, Iosif Flaviu, care a trăit eve­nimentele, a descris-o foarte amănunţit.

O mamă şi-a mâncat copilul de foame! Templul a fost distrus din temelii şi nu a mai fost refăcut, după cum ne relatează într-un alt ca­pitol „...nu va rămâne aici piatră pe piatră care să nu se risi­pească” (Mt. 24,2). Evreii erau răstigniţi. Erau spintecaţi de soldaţii romani, ca să li se scoată aurul pe care l-au înghiţit, evident pentru ca să se mântuiască cei care l-au omorât pe Fiul lui Dumnezeu. „Sân­gele Lui asupra noastră si a copulor noştri“_(Mt. 27, 25). Da, blestemul pe care l-au pronunţat ei înşişi asupra lor, când au predat la moarte pe Cel fără de păcat.

Câtă bucurie a fost când nu s-a mai găsit alt lemn, după cum zice istoricul Iosif Flaviu, pe care să fie răstigniţi, vânduţi în toate părţile lumii, ca sclavi, fără cea mai mică cinste, „şi vor fi duşi robi la toa­te neamurile”.

De atunci Ierusalimul este călcat în picioare de diferite neamuri, deci „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”? Fraza aceas­ta a creat şi creează multe dificultăţi exegeţilor, fiindcă se arată ane­voie de explicat şi neclară. Astăzi nu trebuie să ne facem probleme, fiindcă s-a împlinit aşa cum a fost prezisă. Când? În 1948, când evre­ii s-au întors pe Pământul strămoşesc, după aproape 2 000 de ani şi, practic, au pus stăpânire pe Ierusalim. Prin urmare Ierusalimul a pă­timit ca să fie călcat în picioare de neamuri, şi acum a căzut în mâi­nile evreilor. Faptele vorbesc!

Astfel crearea, statului evreu şi ocuparea Ierusalimului constituie piatra de hotar, lucru care s-a profeţit de Domnul pentru o evoluţie de seamă. Crearea statului evreu înseamnă o evoluţie violentă şi ne­maivăzută de nimeni, fiindcă s-au împlinit vremurile neamurilor.

Oricât de dificilă s-ar prezenta pentru exegeză fraza „până ce se vor împlini vremurile neamurilor”, totuşi ea are un înţeles. Căci din momentul în care evreii şi-au creat statul, Sionismul internaţional şi-a luat în serios iniţiativa şi pregăteşte intens guvernarea mondia­lă şi degradarea morală si spirituală a popoarelor. A pătruns pretutin­deni. Masoneria, iehovismul, ecumenismul, comunismul şi toate ce­lelalte organizaţii antihristice se luptă cu o mânie nimicitoare contra Bisericii şi a adevărului. Străduindu-se să propage corupţia în toată lumea, încearcă să distrugă tot ce e sănătos în societate. Ştiinţa este pusă în serviciul scopurilor lor satanice. Cele două superputeri, care de fapt sunt controlate de sionism, au subjugat întreaga omenire.

Dar în esenţă duce până la distrugerea popoarelor. Popoarele flă­mânzesc, în timp ce aceia fac multe arme şi peste orice măsură. Ceea ce cu puţin timp înainte era de negândit, astăzi este o realitate - că lumea poate fi distrusă în întregime prin apăsarea unui singur bu­ton. Aşadar în puţin timp va fi pregătit terenul pentru primirea lui Antihrist. Omenirea este superpopulată şi de aceea se crede stăpâ­nă pe soarta ei. Ce adevăr poate să reziste cu putere? Dar şi dacă re­zistă nimeni nu poate nega cele ce se aşteaptă. Cei puternici îşi fac singuri dreptate nu după Hristos, fiindcă pe Hristos l-au lovit fieca­re cum a vrut.

Dar să vorbim despre Europa. Despre masoneria acestui conti­nent. Despre toată murdăria şi putoarea şi decăderea morală, Sodoma şi Gomora. Este Europa creştină? Nu a fost educată Europa după învăţătura Evangheliei? Şi dacă va aştepta veşnic ce folos? Din nefe­ricire Europa a ales pe Diavol şi a părăsit pe Hristos.

Încă şi în Grecia, prin excelenţă un stat ortodox, au avut loc schimbări sociale. Cine va mai înţelege dintre cei mai bătrâni că în Grecia ortodoxă s-au votat legi pentru legalizarea preacurviei, a avorturilor, a divorţurilor, dar şi atâtea altele care sunt în proiect? Până şi buletinele creştine intenţionează să le schimbe cu cele ale Satanei, fără mustrări de conştiinţă. În numele progresului! Aşadar ce ne foloseşte că aşteptăm pe Domnul? Iar dacă aceasta nu este pre­vestirea vremii lui Antihrist, atunci ce este? Că dacă nu este preves­tire redobândirea statului evreu, încercarea de a reface templul, so­domia, atunci ce sunt? Popoarele sunt ameninţate cu dispariţia de hi­dra cea urâtă a Sionismului. Lucrările antihriste urlă ca să înghită tot ce a mai rămas încă sănătos.

Nu încape nici o îndoială că redobândirea pământului strămoşesc şi a Ierusalimului de către evrei înseamnă începutul celor mai mari nenorociri peste omenire. Antihrist este mare înaintea fiarei. Astăzi toate se prăbuşesc, se egalizează, se nivelează: frontierele, religiile, datinile, tradiţiile, morala. Cu fiecare mijloc vom cunoaşte toţi nu­mărul lui Antihrist.

Şi ce dacă strigă poporul ortodox, iubiţii mei? Ce se are în vede­re? Cu intensificarea protestelor nu se cunoaşte lupta, nici cu moţiuni şi rugăminţi. Trebuie sacrificii. Trebuie credinţă sinceră. Dar nimeni nu se hotărăşte ca să se jertfească. Nici măcar dintre arhierei. Nici dintre păstori ca să-şi dea sufletul pentru oi. Ce dacă strigă poporul ortodox? Se aprobă sau nu se aprobă proiectul de lege pentru avor­turi? S-a votat sau nu legea pentru efectuarea stagiului militar de că­tre iehovişti, care sunt slugile Satanei? Ce dacă avertizează părinţii neamului? S-a votat pro sau contra legii rasismului, cu care se închi­de gura grecilor? Şi nu întâmplător avem în vedere pe aceia care ne sapă mormântul şi secătuiesc ţara! Cine îşi dă seama că, votându-se în Camera Deputaţilor legea care dă fiecărui străin dreptate, „să ocu­pe funcţii în Grecia”, şi ca să judece doi ani, este împotriva statului? Trebuie să luăm măsuri, să nu lăsăm Parlamentul să hotărască îm­potriva noastră şi a credinţei noastre. Altfel îl vom lăsa să servească admirabil scopurile Sionismului internaţional, pentru reducerea la tăcere a popoarelor. Nişte mijloace asemănătoare folosesc şi pentru reducerea la tăcere a arhiereilor. Se micşorează anii de ieşire la pen­sie, salariul, etc. (cu recenta lege fiscală) cu care îi opresc pe arhie­rei! Ameninţările prind teren şi împotriva arhiereilor fiindcă astăzi este adorat mamona şi nu Hristos.

Iată pentru ce ne îngrijorăm, iată pentru ce credem că omenirea merge nepocăită, pe un drum dezastruos pe care şi-l trasează singu­ră - drumul care va întâlni pe Antihrist. Un sfârşit înspăimântător şi dezastruos. Pentru aceasta să veghem, să ne pregătim cu credinţă şi să ne hotărâm: Dumnezeu nu se lasă batjocorit.

c) Reconstruirea templului lui Solomon

După cum relatam în primul capitol, Iisus adresându-se ucenici­lor Săi, care admirau templul lui Solomon pentru splendoarea sa, îi asigură că templul acesta va fi distrus complet, „înainte de trece­rea neamului acestuia”. Mai mult, le-a precizat şi diferitele sem­ne care vor anunţa distrugerea lui. Între aceste semne s-a numărat şi asediul Ierusalimului. „Iar când veţi vedea Ierusalimul înconju­rat de oşti, atunci să ştiţi ca s-a apropiat pustiirea lui” (Lc. 21, 20). Practic, în anul 70 d. Hr. s-a împlinit această profeţie a Domnu­lui, în timpul domniei lui Tit, în urma asediului. Şi dacă au cerut asi­gurarea de la aceşti cuceritori că nu vor distruge templul, soldaţii ro­mani l-au distrus cu mânie, l-au incendiat fără să-i poată împiedica cineva. Tempul a fost pur şi simplu distrus din temelii.

În anul 363 d. Hr.. pe vremea lui Iulian Apostatul, au încercat iarăşi, cu permisiunea aceluia, să reconstruiască templul. Cu toa­te acestea prin voia lui Dumnezeu nu au putut spori nimic. Flăcări paradoxale şi nisipul înfierbântat au împiedicat pe lucrători ca să sfârşească lucrarea. Pe mulţi i-a omorât, după cum au mărturisit mar­torii oculari. între aceşti martori se afla istoricul Eusebiu. Sf. Chi­ril al Ierusalimului, care au verificat în amănunt zădărnicia acelora, scriitorul Ammianus Marcellinos şi mulţi alţii. Şi ne întrebăm, pen­tru ce atunci nu s-a îngăduit construirea templului? Şi dacă atunci nu s-a îngăduit construirea, după cum nu s-a îngăduit refacerea statului evreu, astăzi se va îngădui construirea templului, după cum s-a îngă­duit şi înfiinţarea statului evreu?

Dacă se încearcă refacerea templului, aceasta va fi negreşit un semn puternic pentru venirea lui Antihrist, fiindcă acelaşi lucru ne spune şi Sf. Ap. Pavel: „Aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept Dumnezeu” (II Tes. 2, 4), şi o spune clar pentru Antihrist.

Dar să vedem ce fac aceşti evrei după ocuparea Ierusalimului, după împresurarea popoarelor cu înspăimântătoarele tentacule ale masoneriei, hiliasmului, ecumenismului, comunismului? Ce fac ei cu privire la templu? Stau? Nu, nicidecum.

Căci una dintre primele lor preocupări, care este făcută publică, este pregătirea pentru reconstruirea templului visurilor lor, templul lui Solomon.

Mai mult, după cum s-a publicat şi în presă, evreii au comandat în America pietrele pentru rezidirea templului. Aşadar se transportă cu multă precizie pietrele dintr-o carieră din statul Benford, pentru reconstruirea templului. Şi s-au adunat miliarde de dolari care sunt destinaţi pentru reconstruirea templului. Templul, după cum spun rabinii, va fi ridicat cum a fost, pentru Mesia al lor, adică pentru Antihrist, care este aşteptat în viitorul apropiat. Toţi rabinii de as­tăzi ai lui Israel cred că Mesia al lor, adică Antihrist, are să se nas­că, şi sunt aproape douăzeci de veacuri. Aceasta o istorisesc mona­hii veniţi de la Locurile Sfinte. Reconstruirea templului va constitui culmea necredinţei iudeilor. Deoarece, trebuie să reţinem, templul constituie pentru evrei centrul (locul de închinare) al lui Dumnezeu, împreună cu Vechiul Testament.

Reîntoarcerea la templu înseamnă aversiunea faţă de Hristos şi culmea necredinţei, ca şi instalarea lui Antihrist, a falsului Mesia, pe care îl aşteaptă evreii. Fiindcă reconstruirea templului va fi un semn al necredinţei şi nu al credinţei. Evoluţiile sunt foarte rapide şi vio­lente, după cum: pregătirea guvernării mondiale, pregătirea buleti­nului unic cu numărul lui Antihrist, pregătirea pentru semnul lui An­tihrist, pregătirea psihologică, în mod special a tineretului, pentru primirea lui Antihrist, subjugarea mondială a popoarelor, descura­jarea omenirii, războiul nemaivăzut asupra Bisericii, pregătirea pla­nurilor şi adunarea materialelor pentru refacerea templului; toate ne descoperă vederea explozivă a finalului evenimentelor, şi nu credem că poate fi cineva care să nu înţeleagă semnificaţia apostaziei omeni­rii, încât să se împotrivească şi în al doisprezecelea ceas.


„Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi" (Mt. 24, 21).

d) Invenţiile şi descoperirile din vremea noastră
Dumnezeu „a dat oamenilor ştiinţa, ca să se mărească întru lucru­rile Sale cele minunate" (Iisus Sirah 38, 6). În zilele noastre, ştiinţa, cunoaşterile, descoperirile s-au apropiat de limitele miracolului şi au depăşit şi cea mai vie fantezie a omului.

Neliniştitor este faptul că toată desăvârşirea ştiinţifică a exage­rat în privirea lumii, încât s-a ajuns să se creadă din aceasta că omul este autonom, independent, atotputernic şi prin urmare poate ca să supravieţuiască şi fără Dumnezeu. Pentru aceasta şi omul veacului douăzeci se mândreşte şi se comportă atât de dispreţuitor şi batjoco­ritor faţă de Făcătorul său. Mai mult, nu va fi nicidecum exagerat ca să spunem că, puterile întunericului în numele progresului ştiinţific, urzesc legarea omului si pregătesc în chip satanic distrugerea şi pieirea lui.

Energia atomică este pusă în slujba Satanei, care o foloseşte po­trivit scopurilor sale. S-au fabricat atâtea bombe atomice încât cu ele se poate distruge întreaga civilizaţie de pe Pământ. Şi în chimie şi-a pus mâna sa cea răutăcioasă. S-au fabricat mii de bombe bacte­riologice ca să se otrăvească întreaga lume. Mai mult, de curând s-a fabricat o bombă, după cum a făcut cunoscut presa, care poate uci­de de la sute de kilometri, prin inocularea cât de mică a substanţelor toxice pe care le conţine. Şi aceasta pentru nefericitul om al plane­tei noastre.

Fotografia, cinematografia, televiziunea şi atâtea altele s-au in­ventat ca să depărteze pe om de Dumnezeu în loc ca să-l înalţe pe om duhovniceşte până la asemănarea cu Dumnezeu. Din nefericire vedem că acestea sunt prin excelenţă mijloace cu care puterile antihristice încearcă ca să îndobitocească si să prostească complet pe om. Astfel fără o rezistenţă morală şi duhovnicească deosebită, omul zilelor noastre va ajunge uşor în slujba lui Antihrist, pe care puterile întunericului îl aşteaptă cu nerăbdare.

Dar aici scopul nostru nu este de a parcurge trista decădere în care a ajuns omenirea folosind în rău ştiinţele şi viaţa destrăbăla­tă, departe de Tatăl ceresc. În principal dorim să remarcăm că for­midabilele descoperiri şi invenţii ale secolului nostru şi mulţimea cunoştinţelor sunt un semn prin care suntem avertizaţi despre veni­rea lui Antihrist şi sfârşitul lumii.

Cu aproape 2500 de ani în urmă. Daniel a profeţit că spre sfârşitul lumii se va înmulţi ştiinţa. „Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa" (Dan. 13, 4). Într-adevăr navete­le spaţiale, platformele spaţiale, sateliţii, armele spaţiale, OZN-uri-le, bombele neînchipuit de distrugătoare, puse în mişcare pe orbi­te geostaţionare, în spaţiul cosmic, altele care se vor mai inventa, pentru distrugerea omului fără de minte, sunt un semn al apropierii sfârşitului lumii. În acelaşi chip prevesteşte şi Domnul nostru că îna­inte de sfârşitul lumii se vor arăta semne cereşti şi foamete inexpri­mabilă „...şi vor fi cutremure mari şi, pe alocuri, foamete si ciu­mă şi spaime şi semne mari în cer vor fi“ (Lc. 21, 11).

Actuală este şi profeţia Sf. Nil Mirovlitul, care a trăit prin anii 1600 în Sf. Munte. Sf. Nil sene că după 1900 începe apostazia gene­rală a omenirii. De asemenea profeţeşte că va predomina un desfrâu nemaivăzut şi ştiinţa va face descoperiri extraordinare. Iar în timpul predominării lui Antihrist, Dumnezeu va scurta zilele ca să grăbeas­că venirea Domnului şi ca să mântuiască pe cei aleşi, „...şi toate acestea se vor petrece pentru că Antihrist doreşte să cucerească toate, şi va face semne si minunit după închipuire ,dorind să dea învăţături rele sărmanului om, de la un capăt la altul al pămân­tului. Atunci vor zbura prin aer ca păsările şi vor străbate fun­dul mării ca peştii...”. Acestea au fost profeţite înainte cu 400 de ani de Sf. Nil. Şi mai mult el are dreptate. Aşadar descoperirile ex­traordinare ale veacului nostru ar trebui să ne facă să slăvim pe Crea­torul nostru şi să ne înarmăm cu credinţa în Dumnezeu, încât venirea lui Antihrist să nu ne poată înşela. Scopul este acela de a avea veştile despre semnele vremurilor. Deci să veghem, să stăm continuu în pri­veghere duhovnicească, fiindcă şi dacă nu este între noi încă dezgus­tătorul şi vicleanul Antihrist, sunt în prezent alţii, aghiotanţii şi îna- intemergătorii nedreptăţii, Satan şi nefericiţii lui următori. Şi aceştia vor ca să ne amăgească. încât fără voie să devenim uneltele lor şi primitorii falsului Mesia al evreilor, adică a lui Antihrist.

„ Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ (Mt. 24, 35).

e) Anarhia democraţiei
Astăzi lumea trăieşte într-o perioadă de anarhie a democraţiei. Între popoare se observă ură, duşmănie, dezordine. Puterea lumii acesteia se exercită şi se prezintă sub chipul democraţiei. Diferitele concepţii despre lume, schimbarea traiului, obiceiurilor, tradiţiilor, se macină în moara cuvintelor despre democraţia popoarelor. Alianţele, coaliţiile politice, uniunile economice internaţionale, con­gresele şi conferinţele, întrunirile mondiale şi vizitele protocolare, schimburile de păreri şi informaţii, dar şi legăturile organizaţiilor secrete formează catargul mondial pe care puterile întunericului le urzeşte împotriva omenirii.

Popoarele care nici nu gândesc se prind în capcane unul pe al­tul. Aşadar un mod de anarhie, care predomină pe plan mondial, diplomaţia si prefăcătoria, care tind să definească normele de viaţă ale omenirii, pe dependentă economică şi subjugare, popoarele făcându-se pradă uşoară a puterilor care lucrează din umbră, care pre­gătesc, nevăzut, terenul pentru guvernarea mondială.

Aici vom cerceta anarhia democraţiei, ca semn care premerge lui Antihrist, aşadar ca semn de avertizare, fiindcă din vremea lui Da­niel este profeţit, că anarhia democraţiei va fi ultima formă a puterii pe planeta noastră, care premerge lui Antihrist şi care va pune capăt puterii lui tiranice. Antihrist exploatând confuzia care va predomi­na prin divizarea omenirii şi prin anarhie, pe plan mondial, va lua cu forţa puterea, care aproape i se va oferi.

Fiindcă, după cum spune Sf. Ap. Pavel: „... şi atunci se va arăta­ cel fără de lege“ (II Tes. 2, 8), atunci se va arata Antihrist, „până când cel care o împiedică va fugi, dat la o parte“ (II Tes. 2, 7).

Cu toate acestea merită ca să dăm două profeţii ale proorocului Daniel despre chipul si fiarele care se referă la împărăţiile care vor premerge lui Antihrist, în urma cărora este anarhia democraţiei pe care o parcurgem astăzi.

Prima profeţie este visul lui Nabucodonosor, care privea viitorul împărăţiei sale, şi pe care i l-a tâlcuit apoi Daniel. „O, rege! Tu pri­veai şi iată un chip; acest chip era peste măsură de mare şi strălu­cirea lui neobişnuită stătea înaintea ta şi înfăţişarea lui era grozavă. Acest chip avea capul de aur curat, pieptul şi braţele de argint, pânte­cele şi coapsele de aramă, pulpele de fier şi o parte de lut. Tu priveai şi iată o piatră desprinsă, nu de mână, a lovit chipul peste picioarele de fier şi de lut şi le-a sfărâmat. Atunci au fost sfărâmate în acelaşi timp fierul, lutul, arama, argintul şi aurul şi au ajuns ca pleava de pe arie vara şi vântul le-a luat cu sine, fără ca să se găsească locul lor; iar piatra care a lovit chipul a crescut munte mare şi a umplut tot pă­mântul” (Dan. 2, 31-35). Acesta este visul regelui Nabucodonosor. Dar să dăm acum şi a doua profeţie. „Şi patru fiare uriaşe au ieşit din mare, una mai deosebită decât alta. Cea dintâi semăna cu un leu şi avea aripi de vultur. M-am uitat la ea până ce aripile i-au fost smulse şi a fost ridicată de pe Pământ şi pusă pe picioare ca de om. Şi iată o a doua fiară, cu înfăţişare de urs, stând într-o rână, cu trei coaste în gură, între dinţi, şi aşa i s-a poruncit: Scoală-te! Mănâncă multă car­ne. Apoi m-am uitat din nou şi iată o altă fiară, asemenea unui leo­pard având pe spate patru aripi de pasăre; şi fiara avea patru cape­te, şi i s-a dat putere. În urmă am privit în vedeniile mele de noapte şi iată o a patra fiara înspăimântătoare şi înfricoşătoare şi nespus de puternică", care avea zece coarne, dintre care s-a ridicat unul mic..., „care grăia lucruri mari" (Dan. 7, 2-8). Tâlcuirea celor două profeţii de către Daniel este următoarea: „Tu rege al regilor, căruia Dumne­zeul cerului i-a dat regatul, puterea, tăria şi mărirea, şi în mânile că­ruia a dat pe fiii oamenilor în orice ţinut ar locui, precum şi fiarele câmpului şi păsările cerului şi i-a dat stăpânire peste toate, tu eşti ca­pul de aur. Şi după tine se va ridica un alt regat mai mic decât al tău, apoi un al treilea regat de aramă, care va stăpâni peste tot pământul. Şi un al patrulea regat va fi tare ca fierul şi după cum fierul sfărâmă şi zdrobeşte totul, aşa şi el va sfărâma şi va preface totul în pulbere, ca fierul care face totul în bucăţi. Iar picioarele pe care le-ai văzut şi de­getele, unele de lut de olar şi altele de fier, înseamnă că va fi un regat împărţit şi va fi tare ca fierul, după cum tu ai văzut fier amestecat cu lut. Şi degetele picioarelor, unele de fier şi altele de lut, înseamnă că regatul va fi parte tare, parte şubred. Şi după cum ai văzut fier ames­tecat cu lut, asa se va amesteca prin înrudire, dar nu vor avea legă­tura temeinică între ele, după cum fierul nu se poate amesteca la un loc cu lutul. Iar în vremea acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica un regat veşnic, care nu va fi nimicit niciodată şi care nu va fi trecut la alt popor; el va sfărâma şi va nimici toate aceste regate şi singur el va rămâne în veci. După cum tu ai văzut că o piatră a fost desprin­să din munte, nu de mână, şi a zdrobit fierul, arama, lutul, argintul şi aurul, Marele Dumnezeu a dat de ştire regelui ceea ce va fi în viitor; visul este adevărat şi tâlcuirea lui neîndoielnică” (Dan. 2, 37-45).

Pentru înţelegerea profeţiei cu fiarele, Daniel zice următoarele: Pentru aceasta, eu, Daniel, am fost tulburat cu duhul meu şi vedeniile pe care le-am avut mă înspăimântau. M-am apropiat atunci de unul din cei de faţă şi l-am rugat să-mi spună adevărul privitor la toate acestea. Şi el mi-a vorbit şi mi-a făcut cunoscut înţelesul acestor lucruri. Aceste fiare, patru la număr, înseamnă că patru regi se vor ridică pe Pământ, şi sfiinţii Celui Preaînalt vor primi regatul şi îl vor ţine în stăpânire în veci şi în vecii veci­lor. După aceasta l-am rugat să-mi spună adevărul despre fiara a patra, care se deosebea de toate celelalte şi care era afară din cale de înspăimântătoare, cu dinţi de fier şi cu gheare de aramă şi care mânca, sfărâma, iar ceea ce rămânea călca în picioare... El a răspuns astfel: Fiara a patra înseamnă că un alt rege va fi pe Pământ, care se va deosebi de toate celelalte regate, care va mânca tot pământul, îl va călca în picioare şi-l va zdrobi. Şi cele zece coarne înseamnă că din acest regat se vor ridica zece regi, şi un altul se va scula după ei; el_se va deosebi de cei dinaintea lui şi va doborî la pământ trei regi. Şi va grăi cuvinte de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt, şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea, şi ei vor fi daţi în mâinile lui o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme. Şi judecată se va face şi i se va lua stăpânirea, ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna” (Dan. 7, 15-19; 23-26).

Deci cele două profeţii, şi prin urmare şi cea cu chipul fiare­lor, relatează despre împărăţiile lumii care vor premerge lui Anti­hrist. Vedem, aşadar, că perioada din ultima vreme, perioada anar­hiei democraţiei, pe care o străbatem în prezent, este simbolizată şi caracterizată de legătura imposibilă a materialelor din care erau fă­cute degetele chipului (fier şi lut) şi face cunoscută nestatornicia şi neînţelegerea dintre oamenii vremurilor noastre, după cum tâlcuiește însuşi Daniel.

În a doua profeţie remarcam şi trebuie să facem o imagine despre cele „zece coarne“ (Dan. 7, 7), adică despre zece împărăţii. De ase­menea aceea că (ţintre cele zece coame a crescut „un alt corn mic“

(Dan. 7, 8), un mic neam, un mic rege, „care grăia lucruri mari“ (Dan. 7, 8), care se împotrivea Celui Preaînalt şi asuprea pe sfinţii Celui Preaînalt. Sigur nu încape nicio îndoială că aici vorbeşte des­pre Antihrist şi sfârşitul lumii. Că dacă cei zece regi sunt guvematori masoni, implicaţi în fărădelegile săvârşite de Piaţă Comună, „cornul cel mic“ care va creşte de acolo este Israel, de unde va veni Antihrist: timpul va dovedi.

Problema este că, sub mantia democraţiei, în ultimul timp, cu sti­mularea şi presiunile satanicei Pieţe Comune, chiar şi Grecia a re­cunoscut preacurvia, avortul, divorţul, scutirea de stagiu militar a iehoviştilor şi a votat diferite acte legislative, al căror efect este ase­menea unor bombe aşezate la temelia Greciei ortodoxe. Acum, de curând, prin Camera Deputaţilor se pregăteşte ca noi să primim bu­letinele lui Antihrist cu 666!

Daniel ne informează şi prin altă profeţie, că Antihrist se va înfăţişa si va fi acceptat mai mare peste întreaga lume „cu puţin popor“ (Dan. 11-23). În profeţia aceasta se relatează că atunci când se va întâmpla aceasta, vor guverna două state. Statul de la miazănoap­te şi statul de la miazăzi (Dan. 11, 11-15, 20-25). Care este statul cel mic? Israel, care pregăteşte drumul pentru venirea lui Antihrist şi pe care îl aşteaptă cu nerăbdare? Oare cele două state sunt Rusia şi SUA care conduc destinele omenirii şi formează cele două mâini ale diavolului, pregătite cu acele arme satanice ca să semene dezastru şi distrugere? Timpul va decide. Daniel ne relatează, de asemenea, că va veni timpul mâhnirii, „cum n-a mai fost de când sunt popoare­le şi până în vremea de acum“ (Dan. 12, 1), şi că Antihrist va anu­la jertfa de fiecare zi.

Prin urmare, Antihrist va veni după desăvârşirea în lume a anar­hiei democraţiei, fiindcă nu va exista nimeni care să-l poată împiedi­ca. Cât pentru statele cele mai tari şi în special Rusia şi SUA, putem spune că sunt supuse-organizaţiei Sionismului internaţional. Aşadar anarhia, tulburarea, apostazia şi autoritatea sunt predate uşor lui An­tihrist, fără mari împotriviri, în numele democraţiei anarhice, a ecumenismului, internaţionalizării, a colaborării internaţionale dintre popoare.

Încă si Biserica este victima ecumenismului. Reprezentanţii care supraveghează în Consiliul Mondial al Bisericilor au ca scop slăbi­rea ortodoxiei şi ca s-o tragă spre sincretism, în care toate religiile sunt egale. În acest Consiliu internaţional cărturarii şi fariseii sunt siguri că vor servi patronilor lor şi nu grecilor, vor sprijini Sionismul internaţional şi nu ortodoxia. Vor pleca genunchii vicleniilor occidentale papei şi nu lui Hristos.

Profetul Daniel ne vorbeşte încă şi despre împărăţia lui Dumne­zeu, care se va da sfinţilor Celui Preaînalt şi care este reprezenta­tă de piatra din profeţie, care se desprinde dintr-un munte înalt, nu de mână şi care lovind chipul l-a sfărâmat; o aseamănă cu un mun­te înalt care a crescut şi a umplut tot pământul. Aşadar la sfârşit fă­rădelegea va dispărea, va fi distrusă prin slăvită venire a Domnu­lui şi a împărăţiei Sale, care va fi, după cum zice Daniel, veşnică, „şi împărăţia... se va da poporului sfinţilor Celui Preaînalt; împărăţia lui este împărăţie veşnică” (Dan. 7, 27).

În capitolul de faţă relatăm semnele acelea care s-au confirmat sau sunt în curs de desfăşurare şi care deşi sunt relatate în Sf. Scrip­tură, lumea nu este atentă la ele, nici nu le corelează cu venirea lui Antihrist şi cu a doua venire a Domnului.

Apostazia generală şi nemaivăzută a omenirii, mulţimea cunoştinţelor, anarhia democraţiei, înfiinţarea statului evreu şi apro­piata refacere a templului lui Solomon, sunt mai mult decât evidente şi îngrijorătoare semne ale venirii lui Antihrist. Semne care au loc în vremea noastră şi sunt descrise de profeţi şi de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos şi de Apostoli, ca semne ale vremii. „... faţa cerului ştiţi s-o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi?" (Mt. 16,3).

Negreşit semnele profeţite de Domnul sunt multe, cum ar fi: profeţii mincinoşi, răcirea dragostei, evenimentele îngrozitoare care vor veni şi semnele cereşti, propovăduirea Evangheliei în toată lu­mea şi războaie.

Vrednic de atenţie este neobişnuitul semn ceresc care a avut loc în zilele noastre, în anul 1962, alinierea planetelor.

Specialiştii în materie, profesori de astronomie, au zis că o alinie­re a planetelor a mai avut loc în anul 6 î.Hr.. deci înainte de naşterea lui Hristos. Mulţi şi-au exprimat opinia că, probabil, alinierea plane­telor din zilele noastre este un semn ceresc pentru naşterea lui An­tihrist, fiindcă Părinţii Bisericii noastre susţin că Antihrist va avea multe semne asemănătoare cu ale lui Hristos. Astăzi toate semne­le acestea trec neobservate de oameni. Ei le consideră întâmplătoa­re, după cum întâmplătoare consideră şi minunile Făcătorului lumii. Iar mijloacele de informare în masă şi presa încearcă să convingă pe sărmanul om că el se trage din maimuţă şi că nu este făcut de Dum­nezeu. Aşadar, omul care se înalţă pe sine şi care se înşeală amar­nic de instrumentele Satanei, nu remarcă semnele vremilor, nu se întoarce la pocăinţă. Şi în timp ce se lasă robit de Antihrist, va fi prins în capcană, şi va căuta mântuirea, dar nu de la Cel răstignit şi învi­at, care va veni să judece vii şi morţii, Domnul nostru Iisus Hristos.

f) Ce-l opreşte şi cel care-l opreşte

Alt semn care prevesteşte că Antihrist este în faţa uşii este confir­marea din zilele noastre a profeţiei Sf. Ap. Pavel pentru venirea lui Antihrist. Noi zicem că timpul exact al venirii lui Antihrist este ne­cunoscut. Dar cunoaştem semnele care vor prevesti venirea lui, încât este aproape cert că astăzi trăim vremea în care Antihrist a aruncat deja dezgustătoarea sa umbră peste omenire, a cărui venire se apro­pie cu repeziciune. Un asemenea semn caracteristic ne este arătat de Sf. Ap. Pavel, care în a doua sa epistolă către Tesalonicieni ne spune următoarele: „Şi acum ştiţi ce-l opreşte ca să nu se arate decât la vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte” (II Tes. 2, 6-7).

Tâlcuirea acestor locuri a prezentat destule dificultăţi. Dar astăzi evenimentele confirmă profeţia, precum s-a confirmat şi profeţia lui Iisus pentru redobândirea Ierusalimului, şi nu trebuie să rămânem pasivi pentru mântuirea sufletului nostru, amânând pocăinţa şi în­toarcerea la Hristos.

Nu este exclus să-l vedem în zilele noastre pe Antihrist, oricât de dezgustător şi respingător ni s-ar părea acesta. Deci ce-l împiedică? Cine este ce-l care-l opreşte pentru care tâlcuitorii au scris şi scriu atâtea şi atâtea? Mulţi zic că cel care-l opreşte a fost puterea romană. Alţii zic că ar fi una din diferitele împărăţii sau regimuri, care au asu­prit omenirea, şi alţii zic că deja „ce-l opreşte" a luat diferite forme concrete ale puterii pe Pământ, care nu au exisat până acum, şi care i-a permis ca să răspândească pe Pământ anarhia democraţiei. Dar să vedem pe Sf. Ap Pavel ce zice despre „ce-l opreşte" şi „cel care-l opreşte". Deci Sf. Ap. Pavel scrie tesalonicienilor în a doua epistolă despre Antihrist şi a doua venire, aşa: „Cunoaşteţi ce-l opreşte în­trucât v-am spus-o altă dată.” (Aici Pavel evita să numească ce-l opreşte, fie pentru că tesalonicienii îl cunoşteau din alte mărturii ale sale, fie pentru că nu considera nimerit să numească ce-l opreşte, ca să nu creeze dificultăţi, din partea puterii romane). Prin urmare, zice Sf. Ap. Pavel, cunoaşteţi ce-l împiedica pe Antihrist, ca să nu vină acum, deşi este îngăduită de Dumnezeu. Puterea răului şi a fărădele­gii este şi acum în mai mică măsură, şi există cineva care-l împiedică pe cel fără de lege ca să se arate; şi abia se va da la o parte cel care o împiedica şi atunci se va arăta Antihrist. Şi continuă asigurând încă o dată. „Şi atunci se va arăta cel fără de lege“ (II Tes. 2, 8). Deci o tâlcuire mai probabilă este că cel care o împiedică, care se va da la o parte, şi va permite lui Antihrist ca să se arate, este retragerea ro­manilor, pentru vremea lui Pavel, şi pentru vremea noastră reţragerea diferitelor neamuri care până acum ocupă pământul străbun a lui Israel şi Ierusalimul, de aproape 2 000 de ani.

Era cu neputinţă ca să se arate Antihrist înainte de a se retrage pu­terea care stăpânea pământul lui Israel şi înaintea celui care-l oprea, aşadar purtătorul puterii va părăsi Ierusalimul. Din 1948 însă evre­ii au înfiinţat statul Israel, pe Pământul străbun şi cel care stăpânea a eliberat Ierusalimul. Teritoriul este liber şi nu numai că este liber, ci este pregătit intens de evreii care aşteaptă cu nerăbdare pe Antihrist. Ba mai mult au adunat materialele pentru reconstruirea templului, încât să aşeze pe cel fără de lege în mijlocul lui.

Pentru aceasta şi învingătorul războiului de 6 zile, arhirabinul ar­matei israelite, a declarat: „am pus stăpânire pe cetatea lui Dum­nezeu, pătrundem în epoca mesianică pentru poporul evreu“.

Sigur, cu toate acestea, Sf. Ap. Pavel a întărit zicând: taina celui fără de lege se lucrează. Aşadar răul şi cel fără de lege au existat şi există, dar Antihrist, care în timpul epocii sale se va deda la orgii­le fărădelegii, nu avea putere ca să vină în timpul stăpânirii romane, care pe vremea lui Pavel alcătuia puterea care-l oprea. Şi nici după aceea când Ierusalimul a fost călcat în picioare de diferite neamuri, după cum a prezis Iisus: „Şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor” (Lc. 21, 24).

Căci Antihrist va fi o persoană politică. Va fi om care va guver­na pentru scurt timp toată lumea, punând stăpânire pe putere. Sigur, pentru ca să se întâmple aceasta trebuie cineva care să lucreze aspru. Astăzi evreii prin Sionismul internaţional lucrează cu răbdare pen­tru instalarea unui superguvemământ mondial, având în mâinile lor capitalurile şi mijloacele de producţie, încât realizarea acestui scop să nu se arate o problemă greu de rezolvat, ci să fie o problemă sim­plă, de timp.

De asemenea, numai astăzi este liber drumul ca să se arate An­tihrist şi ca să se confirme exact cuvintele Sf. Ap. Pavel „Şi atunci se va arăta cel fără de lege“ (II Tes. 2, 8). Când? „Când cel care o împiedică va fi dat la o parte” (II Tes. 2, 7). De asemenea armatele sunt pregătite. Antihrist este înaintea uşilor.


15. Sfârşitul lui Antihrist

Antihrist mai este numit şi „fiul pierzării“ (II Tes. 2, 3), fiindcă la sfârşit va pierde şi acesta, după cum zice Sf. Ioan Gură de Aur.

Antihrist si cei doi apărători ai lui, profetul cel mincinos şi diavo­lul vor fi aruncaţi în iezerul cel de foc. Despre aceasta nu încape nici cea mai mică îndoială. Mai mult, Apocalipsa completează că „unde este şi fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte, în vecii vecilor“ (Apoc. 20, 10).

Dar aceeaşi soartă vor avea şi aceia care se vor închina lui An­tihrist şi vor primi semnul lui. „...Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei“ (Apoc. 14, II).

Despre înfrângerea şi pedeapsa lui Antihrist vorbesc mulţi Părinţi ai Bisericii, afară de profeţi, cum ar fi Daniel şi Apostolii.

Domnul nostru Iisus Hristos, la a doua venire, va distruge moar­tea, când „moarte nu va mai fi; nici plângere, nici strigăt, nici du­rere nu vor mai fi, căci cele dintâi au trecut” (Apoc. 21,4), după cum zice în Apocalipsă. Atunci cei credincioşi vor sluji lui Dumne­zeu, care îi va răpi în aer, pentru întâmpinarea Domnului, şi să fie aproape, foarte aproape în dragoste veşnică duhovnicească; „cele ce ochiul n-a văzut şi urechea nu a auzit şi la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El“ (I Ebr. 2, 9), în dragoste, deci, care pe vremea Sf. Ap. Pavel, ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi mintea omului nu şi le poate în­chipui, pe care Dumnezeu le-a pregătit celor carc.-L iubesc. Dar Sf. Ap. Pavel zice că în timpul celei de a doua veniri, vor exista oameni în viaţă, care „vor fi răpiţi, împreuna cu ei, în nori, ca să întâm­pine pe Domnul în văzduh" (I Tes. 4, 17).

Sigur de mare cinste este privilegiul de a fi creştin şi de a parti­cipa cu credinţă puternică în lupta pe care o va duce Biserica împo­triva stăpânirii lumii acesteia, luând exemplul Părinţilor Bisericii, ale martirilor, aje mărturisitorilor şi ale tuturor celor credincioşi din veci, care au stat fără frică împotriva puterilor întunericului.

Opiniile în legătură cu aceea, dacă va mai continua pentru un timp viaţa pe Pământ, după sfârşitul lui Antihrist sau vajurma imediat a doua venire a Domnului, sunt împărţite. Mai întâi apare argu­mentul că ziua celei de a doua veniri este necunoscută, fiindcă va veni ca un „fur noaptea“ (I Pt. 3, 10). Dacă, aşadar, a doua venire urmează imediat după înfrângerea lui Antihrist înseamnă că noi vom cunoaşte a doua venire cu 7 ani înainte de a se realiza. Dar va exista o mare problemă, generată de faptul că oamenii acelor vremuri vor fi leneşi spre cele duhovniceşti şi indiferenţi pentru aceste probleme. Ochii lor vor fi orbi şi inimajor împietrită, ne spune Sf. Scriptură: ..ca o cursă: căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa pămân- tului“ (Lx. 21, 35), a doua venire a Domnului. De asemenea, Hristos a zis, profetic, că oamenii din vremea lui Antihrist şi a celei de-a doua veniri, care va urma negreşit, încet sau repede, vor fi fără frică de Dumnezeu, după cum oamenii din vremea potopului, care au vă­zut semnele de avertisment şi pe Noe construindu-şi 120 de ani co­rabia şi chemarea sa la pocăinţă, au continuat să trăiască în desfrâu, şi-l batjocoreau. Ori vor cunoaşte cei nepocăiţi vremea sfârşitului lor, ori nu, tot nepocăiţi vor rămâne

Iată ce zice Domnul: „Căci precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce a ve­nit potopul şi i-a luat pe toti, la fel va li şi venirea Fiului Omu- lui“ (Mt. 24, 37-38).

După cum vedem scopul tuturor profeţiilor, care relatează eveni­mentele de după Hristos, se concentrează asupra persoanei şi veni­rii dezgustătorului Antihrist, fiindcă înaintemergătorii lui, instrumen­taţie Satanei, vor unelti şi forţa predarea sărmanei omeniri în mâini­le celui fără de lege, care vor pregăti însemnarea celor necredincioşi cu semnul satanic, imposibil de şters. Creştinii credincioşi nu se vor teme de venirea lui Antihrist, după cum nu s-au temut şi nu s-au în­spăimântat de înaintemergătorii şi uneltele lui atâtea sute de mii de martiri, sfinţi, cuvioşi şi mărturisitori. Zilnic se vesteşte credinţa lor şi fermitatea unităţii glasului lor, ca a militantului ortodox Ioşif Vrienie. „Prietene, nu tăgădui ortodoxia. Nu minţi evlavia strămoşească; în aceasta te-ai născut. în ea trăieşti şi în ea vei adormi“.

"Și atunci se va arăta cel fără de lege, pe care Domnul Iisus, îl va ucide, cu suflarea gurii Sale, și-l va nimici cu strălucirea venirii Sale" (II Tes.2, 8).

16. Opinii succinte
Preabunul Dumnezeu, din iubire pentru om, a descoperit cele vi­itoare ce vor avea loc înainte de venirea lui Antihrist şi a celei de-a doua veniri.

Iubitor şi afectuos, gata totdeauna să primească în braţele Sale pe omul căzut în păcat, ne-a prevenit şi ne-a avertizat prin profeţi şi prin Apostoli, dar şi prin Unul-Născut Fiul Său, că se vor întâmpla multe şi că Antihrist va încerca, în zilele cele de pe urmă, ca să amă­gească omenirea. Diavolul, acest şarpe veninos, prin Antihrist va în­cerca dacă va fi posibil să înşele până şi pe cei aleşi.

Amăgitorul va exploata indiferenţa religioasă, ignoranţa, dar şi apostazia omenirii de la Tatăl ceresc.

Desfrâul, depravarea, materialismul şi ateismul sunt capcanele pe care le-a pregătit în diferite feluri meşteşugite asupra omenirii, instrumente ale Satanei, înaintemergătoare lui Antihrist.

Statele sunt prinse în capcană definitiv, strânse laolaltă toate de Hidra Sionismului, cu tentaculele sale hidoase.

Ca un război de ţesut care ţese tot mai des şi ca un păianjen veni­nos, Sionismul este gata să pregătească apariţia lui pentru ca să atra­gă la moarte victimele prinse în capcană.

Aşadar Antihrist este aproape.

Câte nu sunt care ne cutremură?! Câte care îngrijorează?! Câţi sunt care se pocăiesc deschis şi se înarmează cu credinţă şi hotărâ­re să reziste fiarei din Apocalipsă? Credinciosul evlavios trebuie să fie gata totdeauna, dând cu curaj mărturia ortodoxiei, care aşteaptă în orice moment ziua Judecăţii, care va veni precum furul noaptea, aşa cum zice Domnul.

Şi alţii cu acei oameni dinainte de potop; mâncau, beau, chefuiau fără judecată, fără ca să le treacă prin minte gândul de a se pocăi, în ciuda semnelor de avertizare. „Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi venirea Fiului Omului“ (Mt. 24, 37).

Sigur, arătarea groaznică a trufaşului Antihrist, va sfârşi prin fuga lui de Domnul nostru Iisus Hristos, Atotputernicul Dumnezeu. An­tihrist, Satana şi profetul mincinos vor fi condamnaţi precum şi toţi cei ce s-au închinat fiarei. „Şi diavolul care-i amăgise, a fost aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos, şi vor fi chinuiţi acolo, zi şi noapte în vecii vecilor”

(Apoc. 20, 10). Omul devine părtaş biruinţei asupra păcatului şi a morţii şi moştenitor al vieţii veşnice, prin credinţa ortodoxă în Hris- tos şi cu mărturisirea acestei credinţe până la moarte.

Câţi dintre noi, cei credincioşi, strigăm şi opunem rezistenţă cu curaj hidosului Antihrist, dar şi înaintemergătorilor lui care se laudă.

Martorii lui Iehova, masoneria, spiritismul, ecumenismul, mate­rialismul, marxismul, Sionismul sunt câteva dintre organizaţiile şi sistemele înaintemergătorilor lui Antihrist. Ereziile, puterile întune­ricului şi organizaţiile satanice au ca scop să semene contuzia, anar­hia şi lepădarea omului de Dumnezeu.

Omenirea decăzută moral şi slăbită duhovniceşte trebuie neapă­rat sa se trezească. Sionismul internaţional are puse la cale capcane­le lui, şi cu ele prinde mult vânat.

În cursele acestea a căzut, din nefericire şi ţara noastră, fiindcă înaintemergătorii lui Antihrist dispun de cele mai veninoase săgeţi şi mai perfecte arme contra creştinilor din întreaga lume, nu numai din Grecia.

Din nefericire există mulţi greci, dintre ei mulţi demnitari cu legături masonice, care sunt membri în reţelele ascunse ale acestei organizaţii satanice, care s:au rupt de Biserică, de dreptate şi de le­gile ţării. Ei urmăresc prin aceasta ca să creeze din masonerie un stat în stat. Din nefericire Grecia îndeplineşte servil poruncile centrelor ascunse. Ţara noastră trebuie să-şi apere credinţa ortodoxă prin ori­ce mijloace. Slugile lui Antihrist lovesc cât pot mai mult în Biserică.

Dar cine se opune cu putere acestui uragan?

Dacă ştim că moliciunea este mortală şi dacă vom urmări porun­cile lui Hristos vom alunga de la noi această delăsare. Creştinul nu trebuie să fie dilematic şi nehotărât.

Din clipa în care Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, S-a răstignit, a murit şi a înviat pentru mântuirea noastră, şi nouă ne-a pregătit împărăţia Lui cea cerească, creştinul trăieşte şi se mişcă pentru Hris­tos.

Credinciosul creştin ştie că, chiar dacă se arată că stăpânesc pu­terile întunericului, la sfârşit vor fi strivite de Domnul nostru Iisus Hristos, care a zis: „Eu am biruit lumea” (In. 16, 33).

Având permanent îndreptate privirile noastre şi nădejdile noastre spre arătarea celei de a doua veniri a Domnului nostru, una este grija noastră: lupta duhovnicească, rugăciunea neînfricată, pocăinţa adevărată, mărturisirea ortodoxă şi înainte de toate credinţa neclintită în Dumnezeu Cel Unul în fiinţă şi întreit în Persoane, Tatăl, Fiul şi Du­hul Sfânt şi privegherea zilnică, pentru ca să scăpăm de înşelăciunile instrumentelor Satanei şi ale hidosului Antihrist, dacă va veni în zi­lele noastre, fiindcă „zilele rele sunt” (Ef. 5, 16). „Fericită este slu­ga aceea, pe care venind stăpânul, o va afla făcând aşa” (Mt. 24, 46).



D. PROFEŢIILE SFINŢILOR BISERICII noastre
,, Un timp va fi bine după războiul general. Se va mânca cu linguri de argint... “ (Sf. Cosma al Etoliei).

1. Profeţiile Sf. Cosma al Etoliei


Sfântul Cosma (1714-1779) provine din parțile Etoliei. A trait în singurătate în Sfantul Munte și a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu cu simplitate, dar cu credință fermă și cu putere profetică. Predica lui avea o enormă influență asupra creștinilor greci, subjugați sub stapanirea turcească. Astfel a împiedicat dezastrul general al creștinilor din Epir și alte regiuni. A murit martiric ăn satul Kaslicontas, din partea de nord a Epirului la 24 august 1779. Sfântul Cosma în afara de darul predicării și al facerii de minuni, avea și darul profeției. Și a prevazut cu exactitate evenimentele viitoare, și a facut minuni chiar și cu cei necredincioși.

Multe din profețiile păstrate vorbesc despre dezrobirea neamurilor, altele despre persoane, altele despre evenimentele viitoare.

Multe s-au confirmat, altele asteapta să se confirme. De asemenea multe din profețiile Sfantului relatează despre invențiile și nemaipomenitele descoperiri ale vremurilor noastre și din zilele din urmă.



Profeţie a Sf. Cosma al Etoliei

„Când va cădea ramura (adică postamentul crucii) va fi multă ră­utate. Şi când va cădea copacul va fi foarte multă răutate". Practic în 1940 a căzut ramura şi crucea în părţile Albaniei, unde s-au aşezat italienii, şi în 1947 a căzut copacul, căci ţinutul a fost distrus com­plet de războiul civil.



2. Profeţia Sf. Nil Atonitul, despre Antihrist şi sfârşitul lumii
Pe la anul 1900, mergând spre jumătatea mileniului al optulea de la facerea lumii, acesta se va schimba şi se va face de nerecunoscut.

Când se va apropia vremea venirii lui Antihrist, se va întuneca mintea omului de toate patimile cele trupeşti ale curviei, şi foarte mult se va înmulţi necredinţă şi fărădelegea. Atunci omul va deveni de nerecunoscut, schimbându-se fețele oamenilor, şi nu se vor mai cunoaşte feţele bărbaţilor de ale femeilor pentru neruşinata îmbră­căminte şi a părului din cap.

Oamenii din vremea aceea se vor înrăi ca nişte fiare sălbatice, fi­ind înşelaţi de Antihrist. Nu vor da respect părinţilor şi celor mai bătrâni, iar dragostea va pieri. Păstorii creştinilor, arhierei şi preoţi vor fi oameni cu slava deşartă, afară de prea puţini, cu totul nerecu- noscând calea din dreapta de cea din stânga.

Atunci se vor schimba obiceiurile şi tradiţiile creştinilor şi ale Bi­sericii. Curăţia va pieri de la oameni şi va stăpâni fărădelegea. Min­ciuna şi iubirea de argint vor ajunge la cel mai înalt grad şi va fi vai de cei care vor aduna bani. Curviile, preacurviile, sodomiile, hoţiile şi omorurile, în vremea aceea, vor fi pe toate drumurile. Pentru săvârşirea acestor mari păcate, oamenii vor fi lipsiţi de darul Sfântului Duh, pe care l-au primit la Sf. Botez, precum şi de mustrarea conştiinţei. Bisericile lui Dumnezeu vor fi lipsite de preoţi credincioşi şi evlavioşi şi va fi vai de creştinii care se vor afla în lume, căci îşi vor pierde cu totul credinţa, nevăzând la nimeni lumi­na cunoştinţei.

Atunci se vor duce la locurile ascunse şi sfinte (mănăstiri şi schi­turi-mai degraba în minte și în inimă), ca să găsească mângâiere sufletului de multele tulburări şi ispi­te pe care le vor întâmpina zilnic; dar uşurare nu vor găsi, căci peste tot vor fi piedici şi sminteli. Şi toate acestea se vor face pentru că An­tihrist va stăpâni peste tot, va domni în toată lumea, va face semne şi minuni cu înşelăciune şi va înşela pe oameni cu viclenie oameni, ca să născocească şi să vorbească unul cu altul de la un capăt al Pă­mântului la celălalt (telefonul, radiotelefonul, televiziunea - n.n.).

Atunci vor zbura prin aer ca păsările (avioanele - n.n.) şi vor înota prin adâncul mării ca şi peştii (submarinele n.n.).

Şi toate acestea le vor face oamenii, trăind în tihnă, necunoscând că acestea sunt înşelăciunile lui Antihrist. Şi aşa de mult va înainta stiinta vicleanului, ca să însele prin nălucire pe oameni, pentru a nu mai crede în Dumnezeu Cel în Sfânta Treime închinat.

Atunci, văzând Prea Bunul Dumnezeu pierzania neamului ome­nesc, va scurta zilele pentru cei puţini care se vor mântui; că se va sili Antihrist cu slugile sale să însele - de va fi cu putinţă -, şi pe cei aleşi. Atunci fără de veste va veni sabia cu două tăişuri şi va omorî pe înşelătorul şi pe cei ce-i slujesc lui.



3. Cuvânt al Sf. Nil pentru venirea lui Antihrist

Când se va înmulţi fărădelegea se vor aduna toate păcatele şi fă­rădelegile lumii şi se vor încuiba într-o necurată fiică a desfrânării, care va fi lăcaş al preacurviei, mamă a tuturor fărădelegilor şi a spurcatului Antihrist şi va fi o femeie necurată şi prea întinată în toa­tă viaţa ei.

În această femeie prea desfrânată se vor aduna toate fărădelegile lumii din care se va naşte fiul pierzării, Antihrist. Din pricina lipsei harului Duhului Sfanţ de la oameni, pentru păcatele lor, se vor aduna în pântecele ei toate fărădelegile oamenilor.

După naşterea lui Antihrist va veni toata lipsa în lume. Întâi, va lipsi dintre oameni dragostea, unirea, curăţia şi frica lui Dumnezeu. Oraşele vor fi lipsite de pastori şi de povăţuitori credincioşi. Biseri­cile lui Dumnezeu vor fi lipsite de episcopi. de duhovnici şi de preoţi evlavioşi, aşa cum au început încă de pe acum a lipsi.

La urmă se va arăta şi necuratul Antihrist, după creşterea vârstei lui, şi se va umple de saţaniceaşcă putere, ca să facă semne şi minuni cu vrâjitoriile lui înaintea oamenilor pătimaşi. Dar peste oamenii cei sfinţi nu va avea nicio putere să-i amăgească cu vrăjile lui, ci numai pe cei întunecaţi de patimi.

La început se va arăta blând, ca să se plece popoarele la înşelăciunea lui şi să-l pună împărat. De asemenea, se va arata cu pace şi smerenie, ca să i se închine toţi, fiindcă hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor: căci, când se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura. Lurnea se va tulbura prin uitarea credinţei şi lip­sa fricii de Dumnezeu. Căci atunci vor stăpâni în lume desfrânarea, preacurvia, sodomia, iubirea de avere, iubirea de bani, pomenirea de rău, zavistia, uciderea de oameni, beţia, avortul, stricarea familiei şi celelalte greutăţi. Toate acestea vor cuprinde întreg Pământul si vor stăpâni toate orașele şi satele, pentru că nu se va găsi atunci alt om vrednic să împărătească lumea.

Atunci când vor păcătui toţi oamenii, vor crede că îşi lucrează mântuirea lor. Atunci, în vremea lui Antihrist, se vor defăima Biseri- cile lui Dumnezeu şi Sf. Evanghelie şi va fi multă lipsă în lume. Adi­că: semne şi arătări de la Dumnezeu, foamete îndoită, atât de hrană trupească cât şi sufletească şi de învăţătura dreptei credinţe. Căci se va încuia cerul, ca în vremea lui Ilie, şi nu va ploua pentru fărădelegile oamenilor.

Apoi vor flămânzi oamenii de cuvântul lui Dum­nezeu, că nu se va găsi un om drept, cu fapte bune, ca să-i înveţe cuvântul mântuirii. În vremea aceea se va ridica binecuvântarea lui Dumnezeu de la mâncăruri şi băuturi, căci cu cât vor mânca mai mult, cu atât mai mult vor flămânzi.

Atunci se va zămisli răutatea Satanei în inimile oamenilor şi va vieţui păgânătatea cu pecetea lui Antihrist, căci se va ridica darul lui Dumnezeu de la oameni, precum zice Sf. Scriptură: „Nu va rămâ­ne Duhul Meu în oamenii aceştia în veci, pentru că sunt numai trup“ (Fac. 6. 3). Atunci se vor împuţina oamenii pe Pământ, vor slăbi si vor muri cei pecetluiţi de Antihrist ca păsările pe drumuri şi vor mânca oamenii trupuri de oameni morţi, nemaiputând suferi lip­sa şi foamea. Iar înţelesul peceţii lui Antihrist este acesta: „Al meu eşti, iar eu sunt al tău; de bună voie vii la mine, iar nu de silă“. Vai şi amar de rei pecetluiţi de Antihrist! Atunci se va face mare tulbu­rare în lume. Căci auzind oamenii că în alte părţi este pace, se vor muta acolo, dar, dimpotrivă, vor găsi mai multă lipsă şi vor auzi de la locuitorii locului aceluia, zicând: „Cum aţi venit în acest loc bles­temat unde n-a mai rămas între noi înţelegere omenească?”. Atunci vor înceta oamenii de a se mai muta din loc în loc.

Iar din cauza fierberii mării şi a focului de sub Pământ, se va desfiinţa Pământul, adică se va usca şi nu va răsări iarba; copacii nu vor odrăsli vlăstare şi izvoarele apelor vor seca, iar animalele şi pă­sările vor muri de aburii mărilor şi a pucioasei.

Însă purtând Dumnezeu grija de mântuirea tuturor oamenilor cu bunăvoinţă, va trimite atunci pe Pământ pe cei trei sfinţii Ilie, Enoh și Sfântul Ioan Evanghelistul, ca să propovăduiască, să întoarcă la dreapta credinţă şi să înveţe pe cei puţini care vor să se mântuiască. Căci cei ce nu se vor pecetlui cu pecetea lui Antihrist, vor moşteni împărăţia cerurilor, însemnându-se cu semnul Sf Cruci şi se vor iz­băvi de osânda iadului. Dacă flămânziţi răbdaţi, că Dumnezeu vă va trimite ajutorul Său dintru înălţime. Iar oamenii vor zice: iată că cei ce s-au pecetluit cu pecetea lui Antihrist sunt mulţumiţi. Dar sfinţii le vor zice: ce mulţumire esţe aceasta la însemnarea peceţii celei pierzătoare, care cu înşelăciune i-a înşelat, nesimţitori fiind, că nu-şi cunosc mântuirea lor?

Atunci văzând Antihrist pe cei trei prooroci propovăduind adevă­rul şi arătând înşelăciunea lui, se va mânia şi va porunci slugilor salesă-i aducă înaintea lui. Şi întâi are să-i ademenească, zicând: „Pentru ce voi nu vreţi să vă pecetluiţi cu pecetea împărătească?” Atunci ei îl vor ocări în faţă, pentru înşelăciunea lui, zicându-i: „O, amăgitorule şi înşelătorule Antihrist, nu-țîi ajunge că ai pierdut atâtea suflete, şi ne sileşti şi pe noi să te ascultăm?! Blestemată este pecetea ta şi sla­va ta şi cu pierzarea ta a venit sfarşitul lumii. Iar spurcatul auzind ocările lor şi blestemele pe care le rostesc sfinţii, singur va lua sabia şi-i va tăia... Iar după moartea lor va porunci slujitorilor lui să facă cumplite răutăţi, adică: curvii, preacurvii şi cumpărări de copii şi vor curvi pe drumuri. Şi pentru răutatea lor îşi vor pierde cuviinţa ome­nească, şi o să-şi iasă din minţi, pentru multă nestăpânire a curviei. Se vor face scurţi la stat ca dracii, fiindcă firea dracilor este scurta şi rotundă. Că firea dracilor cu a oamenilor răi se va unii la scurtimea vârstei şi_până la cinci palme înălţimea lor. Şi se vor face oamenii mai vicleni decât dracii, fiindcă dracii n-au trup ca să curvească şi să ucidă, ci numai gânditor îndeamnă pe oameni.

Atunci Antihrist se va bucura foarte mult, că şi-a împlinit scopul lui cel rău şi dorinţa sa cea fără de lege, şi acolo unde se va bucura el şi se va veseli va veni sabia cea cu două tăişuri, de sus, și-l va sfă­râma, şi spurcatul lui trup va fi aruncat în veşnica muncă, unde se va munci împreună cu sufletul cel necurat al lui.


4. Alte profeţii ale Sf. Nil

Mare nerecunoştinţa s-a arătat şi se arată, şi încă şi mai mare se va arăta din partea monahilor din muntele acesta (Athos). Şi în spe­cial se va arăta nerecunoştinţa către Maica Domnului. Pentru aceas­ta zic: când va veni de patru ori câte 25 ani, adică 100 de ani, de la 1775 până la 1875, oare atunci la ce stare o să ajungă viaţa mona­hicească? Şi după aceasta când vor mai trece de trei ori câte 25 ani, adică de la 1875 la 1950, care este în mijlocul celui de-al optulea veac de la facerea lumii, adică 7500, oare câtă tulburare are să se facă de la 7400 până la 7500? Ce răpiri o să se facă? Amestecări de sânge, adică se vor căsători rudeniile între ele, stricări de copii, so­domii, curvii, preacurvii şi toate alte fărădelegi pierzătoare. Şi o să se certe neîncetat, şi nu o să găsească nici începutul nici sfârşitul. Şi pe urmă are şă vină şi şfârşitul agarenilor (turcilor), cea mai de pe urmă şi amară iarnă. Căci atunci are să fie scârbă şi strâmtorare în toata lumea...

Sunt 25 de ani de când s-a întors sfera spre mai rău, adică de la anul 1785 încoace pierzarea a stăpânit. Dar când vor trece alţi 25 de ani, la care ticăloasa stare are să înainteze lumea? Adică la 1835, şi după aceea, până la anul de la facerea lumii 7500 vor fi toate răutăţile lui Antihrist... Fiindcă veacul deşartei vieţuiri si rânduiala monahicestei aşezări se desparte: cei de dimineaţă se aseamănă cu flacăra focului, cei de amiazâzi cu cărbunii cei aprinşi, iar cei de sea­ra cu spuza cea amestecată cu cenuşa care rămâne de la cărbunii cei aprinşi... că iubirea de argint îl face pe călugăr a urî calea cea strâmtă şi, a iubi mai mult odihna și lenevirea, care este povăţuitoare şi învăţătoare a toată răutatea. De la patriarhi până la împăraţi și până la monahi si la cei mai de pe urmă săraci, aceasta nu ne lasă să in­trăm prin ușa cea strâmtă. Pentru că iubim cele ale lumii şi suntem pătimaşi la ele, şi cel dintâi este pântecele.

Vai, vai, o, părinţilor! Plâng şi mă vait după refacerea stării din­tâi a acestui munte. Fiindcă după 1913 trecând 79 de ani se vor face toate răutăţile profeţite despre venirea lui Antihrist, ani de la face­rea lumii 7500...

Într-adevăr 1913+79=1992 adică 7500, căci 5508+1992=7500.


5. O mărturie a Sf. Calinic de la Cernica (1787-l868)
Despre anul 1992 s-a scris şi se scrie mereu, pentru că precum se ştie, în acest an va avea loc unificarea celor 12 ţări din Piaţa Comună într-o unitate economică si politică cu mari posibilităţi sociale pen­tru ţările respective. Va fi, se zice, un început de eră nouă, aducătoare de belşug, cu ecouri economice şi politice în toata lumea.

Lumea creştină însă, care ştie că bunăstarea materială nu merge mână în mână cu îmbunătăţirea vieţii spirituale, ci dimpotrivă, pre­cum spune Apostolul Pavel, când una creşte, scade cealaltă, priveşte cu neîncredere şi îngrijorare la anul 1992, ca nu cumva o atenţie crescută acordată bunurilor materiale să aducă după sine şi o creştere a relelor care bântuie lumea de azi şi care deja a întrecut orice măsură.

La aceasta se adaugă şi faptul că despre anul 1992 circulă în lume preyestiri întunecoase ale unor bărbaţi sfinţi, ierarhi si cuviosi pre­cum: Sfântul Ierarh Nifon al Constantinopolului, Cuviosul Nil Ato- nitul, Cuviosul Cosma al Etoliei, Sava de la Calimnos şi alţii, care au trăit în urmă cu.ani şi veacuri.

În vedenia sa despre înfricoşata judecata (vezi cartea „Un epi­scop ascet”, editată de mănăstirea Paracletul), Sf. Nifon vede pe Dumnezeu răsfoind cartea veacurilor omenirii. Când a ajuns la vea­cul al şaptelea, Dumnezeu S-a oprit, şi-a acoperit faţa cu mâna şi a zis cu mâhnire: „Acest veac al şaptelea a întrecut pe toate celelalte cu nedreptatea și cu răutatea"” Apoi după puţin, ajungând la jumăta­tea acestui veac, a adăugat: „Acesta este plin de putoarea păcatelor omeneşti, de invidie, necurâţie, ură, minciună... dar ajunge. Îl voi curma la mijloc: să înceteze stăpânirea păcatului!" şi a făcut semn arhanghelului Mihail să pregătească începutul Judecaţii. Înfricoşat cuvânt: Îl voi curma la mijloc! Or, mijlocul veacului al şaptelea este anul 7500, din pare scăzând anii până la Hristos (5508) dăm tocmai peste anul 1992!

Mărturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica despre acest an este şi mai directă.

Sf. Calinic a trăit mai aproape de noi, între anii 1787-1868, şi este ctitorul mănăstirii Cernica din apropierea oraşului Bucureşti, capitala României, căreia i-a fost stareţ timp de 31 de ani. În prezent, în biserica mare a mănăstirii se află racla cu sfintele moaşte ale cuvio­sului, care necontenit fac minuni şi dau tămăduiri de tot felul de boli sufleteşti şi trupeşti.

Stareţul Calinic, fiind om sfânt, mare nevoitor şi cu alese daruri duhovniceşti, în jurul lui se adunaseră mulţi monahi şi chiliile din in­sula Sfântului Nicolae erau neîncăpătoare, fiind trebuinţă de noi chi­lii. De aceea se gândea să facă o mănăstire mai mare, în cealaltă in­sulă a sfântului Gheorghe. Nu-i mai rămânea acum decât să încea­pă lucrul, însă stareţul Calinic stătea la îndoială si amâna începutul.

Ce se întâmplase? Un zvon circula în ţară că nu peste mult timp, adică în 1848, aveau să aibă loc mari evenimente, un sfârşit de lume, un început de lume nouă.

Frâmântat de aceste gânduri, într-una din nopţi, întorcându-se la chilie de la slujba utreniei şi aşezându-se ca de obicei pe scaunul său - căci aşa obişnuia să se odihnească cuviosul, şezând pe un sca­un şi niciodată întins pe pat -, în acel. Moment s-a aflat cu trupul în picioare, aievea nu în vis, în cealaltă insulă a Sfantului Gheorghe, având de-a dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae şi de-a stânga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, care îl mustrau de ce nu a început zidirea mă­năstirii în aceasta insula, pentru care deja primise bani.

Cuprins de frică şi de cutremur, stareţul Calinic a răspuns: „Iertaţi-mă, sfinţilor ai lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut că la anul 1848 va fi sfârşitul lumii”. Atunci sfinţii i-au zis: „Uită-te spre răsărit”. Şi ridicând cuviosul ochii spre răsărit, nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumină dumnezeias­că, iar el spăimântându-se, a căzut la pământ zicându-i: „Priveşte acum la răsărit şi vei vedea taina cea mare a Providenţei”. Şi fiind în­tărit de darul lui Dumnezeu, Sf. Calinic a văzut pe cer pe Sf. Treime, asa cum este zugrăvită pe sfintele icoane, iar dedesubt, pe un mare pergament luminos era scris cu litere mari: 7500 ani de la Adam. Atunci sfinţii care îl susţineau pe braţe, i-au zis: „Vezi că nu la 1848 va fi sfârşitul lumii, ci sfârşitul lumii va fi când se vor împlini 7500 de ani de la Adam. Aşadar, au adăugat sfinţii, începe îndată a zidi marea mănăstire a Sf. M. Mc. Gheorghe”.

Aceasta este vedenia Sf. Calinic de la Cernica. Precum vedem aici se vorbeşte precis despre anul 7500 de la Adam care aşa cum am arătat mai sus, corespunde cu anul 1992.

Noi, care am trecut anul 1992, ne întrebăm: oare profeţia sfinţilor nu a fost exactă? Nu, nicidecum. Ea este exactă. Ea nu fixează data unui cataclism planetar, ci începutul derulării unor evenimen­te ce prevestesc apropierea sfârşitului lumii. Pe vremea Sf. Calinic se zvonea că în anul 1848 aveau să aibă loc mari evenimente, „un sfârşit de lume, un început de lume nouă“. Despre ce era vorba? Câţi ştiu că anul 1848 reprezintă anul revoluţiilor naţionale? Masoneria internaţională programase pentru acel an o lovitură de graţie dată statelor creştine, în general, şi tradiţiilor creştine în special. A fost încă un pas făcut de masoneria, condusă de Sionismul mondial, pen­tru pregătirea venirii lui Antihrist.



6. Cuvânt al Sf. Efrem Sirul

Eu, Efrem cel prea mic şi păcătos şi plin de greşeli, cum voi putea să spun cele mai presus de puterea mea? Dar de vreme ce Mântuitorul, plin de a Sa milostivire, pe cei neînţelepţi i-a învăţat înţelepciunea şi prin ei pe credincioşii de pretutindeni i-a luminat; şi pe a noastră limbă cu îndestulare o va lămuri spre folosul şi zi­direa mea, a celui ce zic, şi a tuturor ascultătorilor, şi voi grăi în­tru durere şi voi spune întru suspinuri pentru sfârşitul lumii aceste­ia de acum, şi pentru cel fară de ruşine şi cumplit balaur (adică An­tihrist) cel ce va tulbura toate de sub cer, şi să bage teamă şi spaimă şi cumplită necredinţă în inimile oamenilor... Va face arătări, sem­ne şi înfricoşări, încât, de ar putea să amăgească şi pe cei aleşi. Şi se va sârgui ca pe toţi să-i înşele cu mincinoasele semne, cu năluciri de arătări vrăjitoreşti şi cu fermecătoriile care se vor face de el...

Căci cu îngăduinţa lui Dumnezeu va lua stăpânire ca să înşele lumea, fiindcă s-au înmulţit păgânătăţile oamenilor, şi pretutindeni se lucrează tot felul de lucruri cumplite... Pentru aceasta Dumne­zeu va slobobi a fi ispitită lumea cu duhul înşelăciunii, pentru păgâ- nătatea oamenilor. De vreme ce așa au voit oamenii a se depărta de Dumnezeu şi a iubi pe vicleanul. Mare nevoință va fi fraţilor în vre­murile acelea, mai ales celor credincioşi, când se vor săvârşi semne si minuni de însuși balaurul cel cu multe stăpâniri: când se va ară­ta ca un Dumnezeu, cu năluciri înfricoşate, zburând în văzduh, şi toţi dracii ca îngerii înălţându-se înaintea tiranului. Si va striga cu tărie schimbându-şi chipul şi înfricoşând fără de măsură pe toţi oa­meni. Atunci fraţilor, oare cine se va afla îngrădit şi neclintit petre­când? Având în sufletul său semnul Unuia-Născut Fiului lui Dumne­zeu, adică sfânta lui venire.

Şi în vremea aceea nu va fi slăbire pe Pământ, si marea văzând-o toată lumea tulburată, va fugi fiecare să se ascundă în munţi. Unii vor muri de foame, alţii de sete se vor topi ca ceara. Şi nu va fi cine să-i miluiască pe ei. Atunci vor vedea toate feţele lăcrimând şi cu du­rere întrebând: Nu cumva se află vreun grai a lui Dumnezeu pe Pă­mânt? Şi nu vor auzi de nicăieri răspuns...

Cine va suferi zilele acelea? Şi cine va răbda necazul cel nesufe­rit, când vor vedea amestecarea popoarelor care vor veni de la mar­ginile pământului, pentru vederea tiranului. Mulţi se vor închina îna­intea spurcatului şi vor striga cu cutremur, încât si locul se va clătina de strigătele lor, zicând: Tu eşti mântuitorul nostru... Atunci marea se va tulbura şi pământul se va usca. Cerurile nu vor ploua şi sadu­rile se vor usca. Şi toţi cei ce vor fi pe Pământ, de la răsărit până la apus vor fugi cu multă frică. Şi iarăşi cei ce vor fi în părţile de apus vor fugi în răsărit cu cutremur...

Luând atunci obraznicul stăpânirea, va trimite pe draci în toată lumea, ca să propovăduiască cu îndrăzneală, eă s-a arătat în slavă: Veniţi de-l vedeţi pe el. Cine oare va avea suflet de diamant, ca să su­fere vitejeşte toate smintelile acelea? Cine oare va fi acest om precum am zis, ca toţi îngerii să-l fericească pe el? Căci eu, fraţilor, iubitor de Hristos, desăvârşit m-am înfricoşat numai din pomenirea balauru­lui, cugetând întru sine necazul ce va să fie asupra oamenilor în vre­mea aceea, și în ce fel se va arăta acest balaur pângărit asupra neamu­lui omenesc. Însă sfinţilor mai cumplit se va arăta. Că vor fi mulţi cei ce se vor arăta find_plăcuţi lui Dumnezeu, care vor putea scăpa prin munţi şi dealuri şi locuri pustii, cu multe rugăciuni şi plângeri nesu- ferite. Că văzându-i Dumnezeu în aşa plângere nemângâiată şi întru credinţă curată, se _va milostivi spre dânşii ca un Părinte milostiv, iu­bitor de fii, şi-i va păzi pe ei unde se vor ascunde. Că prea pângări­tul nu va înceta să caute pe sfinţi pe Pământ şi pe mare, socotind că stăpâneşte tot pământul. Si pe toţi îi va supune şi va socoti că se poa­te împotrivi lui Dumnezeu din cer, neştiind ticălosul neputinţa sa şi mândria pentru care a căzut...

Cu toate acestea va tulbura pământul, va înfricoşa cu semnele sale vrăjitoreşti pe toţi. Şi în vremea aceea nu va fi slăbire pe Pă­mânt, ci necaz mare, tulburare şi necaz, moarte şi foamete peste tot pământul. Că însuşi Domnul a zis: „Că unele ca acestea nu s-au fă­cut de la întemeierea lumii“. Iar noi păcătoşii, cu ce vom asemăna acele nevoi peste măsură de mari. Însă să-şi pună fiecare în mintea sa cuvintele Mântuitorului, cum că, pentru nevoia şi necazul cel prea mare, va scurta zilele acelea prin milostivirea Sa.

Viteaz suflet va fi acela care va putea să-şi ţină viaţa atunci în mijlocul smintelilor: că dacă puţin va slăbi credinţa sa lesne va fi înconjurat şi va fi robit de semnele balaurului celui rău şi viclean. Şi neiertat se va afla unul ca acesta în ziua judecăţii, că însuşi lui şi vân­zător se va afla, ca cel ce a crezut tiranului de bună voie. De multe rugăciuni şi lacrimi avem trebuinţă, o, fraţilor! Ca să fie cineva dintre noi întărit întru ispite .Fiindcă multe vor fi nălucirile fiarei. Căci luptător împotriva lui Dumnezeu fiind, va voi să le piardă pe toate...

Luaţi aminte, fraţii mei! Covârşirea fiarei şi meşteşugirea ei de la pântece începe. Căci după ce va fi strâmtorat cineva, de lipsa de bucate, să fie silit a primi pecetea lui. Nu oricum, ci pe mâna dreap­ta şi pe frunte va fi pus semnul. Ca să nu mai aibă stăpânire omul a se pecetlui cu mâna dreaptă, cu semnul Sf. Cruci, şi nici pe frunte a se mai însemna cu numele sfânt al Domnului, nici cu preasfânta şi slăvită cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Că ştie ticălosul daca se va pecetlui cineva cu crucea Domnului îi risipeşte toată puterea lui. Pentru aceasta pecetluieşte dreapta omului, că aceasta este care pecetluieşte toate mădularele noastre. Asemenea şi fruntea care este ca un sfeșnic ce poartă făclia luminii. Deci, fraţii mei, înfricoşată nevoinţă va fi tuturor oamenilor celor iubitori de Hristos, şi până în ceasul morţii să nu se teamă, nici să stea cu moleşire când balaurul va începe a pune pecetea sa, în locul crucii Mântuitorului. Şi va face în aşa fel încât să nu se mai facă nici un fel de pomenire Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Şi aceasta o va face, fiindcă se teme și se cutremură de pute­rea Mântuitorului nostru. Că de nu se va pecetlui cineva cu pece­tea sa, nu va putea fi robit de nălucirile vicleanului, şi nici Dumne­zeu nu-l va părăsi, ci îi va lumina şi-i va atrage la Sine. Ni se cade, nouă fraţilor a înţelege nălucirile vicleanului, că nemiiostiv şi fără de omenie este. Iar Domnul nostru cu linişte va veni la noi, ca să gonească meşteşugirile balaurului. Deci noi ţinând neabătută şi cu- rată credinţa în Hristos lesne vom birui puterea vrăjmaşului; şi se va depărta de la noi neputinciosul, neavând ce să ne facă. Că eu, fraţilor, vă rog pe voi, iubitorilor de Hristos, să nu ne moleşim, ci mai ales puternici să ne facem cu puterea crucii. Cu toate acestea ni se cade nouă a ne ruga, ca să nu cădem în ispită. Deci fiţi gata ca nişte credincioşi robi, neprimind pe altul. Că de vreme ce furul şi pierzătorul şi cel fără de omenie, mai întâi va veni întru ale sale vremuri, vrând să fure si să junghie și să piardă turma cea aleasă a lui Hristos, adevăratul Păstor; Căci se va da pe sine drept adevăratul Pastor, ca să înșele oile turmei lui Hristos.

Aceasta cunoscând-o vrăjmaşul, că iarăşi va să vină din cer Dom­nul cu slavă, a socotit aceasta să ia asupra să chipul venirii Lui ca să ne înșele pe noi. Iar Domnul nostru va veni ca un fulger înfricoşat pe Pământ. Dar vrăjmaşul nu va veni aşa. Se va naşte cu adevărat dintr-o femeie spurcată, care va fi unealtă a lui. Deci nu se va întru­pa diavolul, ci în acest fel va veni ca să înşele pe toţi. Fiind smerit, liniştit, urând cele nedrepte, spre iudei întorcându-se, bun, iubitor de săraci, peste măsură de frumos, cu bună aşezare, lin către toţi, cin­stind în mod special pe evrei (căci ei aşteaptă venirea lui). Iar întru toate acestea se vor face semne, arătări si înfricoşări cu multă stăpâ­nire, şi se va meşteşugi cu vicleşug ca să placă tuturor, si să fie iu­bit de mulţi. Şi daruri nu va lua, cu mânie nu va grăi, mâhnit nu se va arăta, şi cu chipul bunei rânduieli va amăgi lumea, până ce se va face împărat. Şi după ce vor vedea multe popoare nişte fapte bune ca acestea, toţi împreună cu socoteală se vor face, şi cu bucurie mare îl vor propovădui pe el împărat, zicând unii către alţii: Au doară se mai află vreun om ca acesta bun şi drept? Şi mai mult poporul cel ucigaş al evreilor îl vor cinsti şi se vor bucura de împărăţia lui. Pentru ace­ea şi ca unul ce va cinsti mai mult locul si templul, va arăta tuturor că are grijă de ei. Şi când va împărăţi balaurul pe Pământ, cu mare sârguinţă, toate popoarele îi vor veni în ajutor: Edom şi iarăşi Moab, încă şi fiii lui Amon, ca unui adevărat împărat i se vor închina lui cu bucurie, şi ei se vor face cei dintâi apărători ai lui.

Apoi împărăţia aceluia se va întări şi va bate cu mânie pe trei împăraţi mari. Iar după aceasta se va înălţa inima lui, şi-i va vărsa amărăciunea lui, punând înainte, din Sion, veninul morţii, tulburând lumea, va clătina marginile, va necăji toate, va pângări sufletele. Nu se va arăta ca un cucernic, ci în toate ca unul fără de omenie: mâ­nios, cumplit, nestatornic, înfricoşat, urât urâcios, sălbatic, pierză­tor şi silindu-se a arunca în groapa păgânătăţii tot neamul omenesc, prin a sa nebunie.

Şi stând mulţimea înaintea lui şi alte popoare multe, lăudându-l pe el pentru, năluciri, vor striga cu glas mare, încât se va clătina lo­cul în care popoarele vor sta înaintea lui. Şi le va grăi cu îndrăzneală: Cunoaşteţi toate popoarele puterea şi stăpânirea mea? Iată dar înain­tea voastră a tuturor, poruncesc acestui munte mare ce este de cealal­tă parte ca să vină aici la noi. Şi va zice spurcatul: şi va alerga, adică muntele, în privirea tuturor, însă nicidecum din temeliile lui mutându-se. Căci cele ce Dumnezeu Prea înalt dintru începutul zidirii le-a întemeiat şi le-a înălţat, asupra acestora spurcatul Antihrist, stăpâni­re nu are, ci va amăgi lumea cu năluciri vrăjitoreşti. Și iarăşi altui munte ce va sta în adâncul mării, ostrov foarte mare fiind, îi va po­runci să se ducă pe uscat. Dar ostrovul nu se va mişca nicidecum, ci nălucire va fi. Şi iarăşi îşi va întinde mâinile lui, şi va aduna mulţime de târâtoare şi păsări. Aşijderea încă va păşi pe deasupra adâncului, şi pe mare şi pe uscat va umbla; însă toate acestea vor fi năluciri.

Şi mulţi vor crede întru el şi-l vor slăvi ca pe un Dumnezeu tare. Iar cei ce vor avea pe adevăratul Dumnezeu, li se vor lumina ochii inimii lor, şi cu de-amănuntul vor privi prin credinţă curată şi vor cunoaşte înşelăciunea lui. Acestea toate facându-le, va înşela lumea şi mulţi vor crede lui, slăvindu-l ca pe un Dumnezeu tare. Iar câţi vor avea frica lui Dumnezeu în ei şi ochii minţii luminaţi, vor cunoaşte că nici muntele nu s-a mutat din locul său, nici ostrovul nu a ieşit din mare pe Pământ. Şi toate acestea întru numele său le va săvârşi Anti­hrist şi nu vor fi adevărate, precum am zis mai sus. Căci cu farmece va săvârşi toate mincinoasele lui minuni, fermecând vederile oameni­lor ce se vor pleca a crede lui.

Şi acestea aşa facându-se, şi popoarele închinându-se lui, lăudân­dul ca pe un Dumnezeu, din zi în zi se va mânia Cel Prea înalt în ce­ruri şi îşi va întoarce fata Sa de la el. Şi după aceea se vor face cum­plite semne: foamete neîntreruptă, cutremur neîncetat, morţi necon­tenite şi temeri înfricoşate. Atunci cerul nu va mai ploua, pământul nu va mai rodi, izvoarele vor seca, râurile se vor usca, iarba nu va mai răsări, verdeaţa nu va fi, copacii din rădăcină se vor usca şi nu vor odrăsli. Peştii şi chiţii mării în ea vor muri şi putoare pierzătoa­re va trimite marea şi sunete înfricoşate, şi de huietul valurilor vor muri oamenii de frică. Atunci va plânge şi va suspina cumplit tot su­fletul, şi ziua şi noaptea se vor chinui. Nicăieri nu vor afla să se satu­re de mâncare, căci se vor pune peste tot conducători tirani. Şi dacă cineva va aduce cu sine pecetea tiranului însemnată pe frunte şi pe mâna dreaptă, va cumpăra puţine din cele ce se vor afla. Atunci vor muri pruncii la sânul mamelor, vor muri şi mamele deasupra prun­cilor lor. Va muri tatăl cu fiii şi femeia pe drum, şi nu va fi cine să-i îngroape sau să-i strângă în morminte. Putoare rea va fi din cau­za mulţimii mormintelor, şi a trupurilor ce vor fi aruncate pe străzi şi pretutindeni, care mult vor necăji pe cei vii. Dimineaţă toţi vor zice cu suspinuri şi cu durere: când se va face seară ca să dobândim odihnă? Şi venind seară, iarăşi cu lacrimi prea amare vor grăi între dânşii: oare când se va lumina, ca de necazul ce ne stă deasupra să scăpăm? Atunci se va veşteji frumuseţea feţei tuturor, şi vor fi feţele lor ca de morţi, şi va fi urâtă frumuseţea femeilor. Şi toţi cei ce s-au plecat cumplit fiarei şi au luat pecetea aceluia, adică păgânescul chip al spurcatului, alergând către el, vor zice cu durere: dă-ne nouă să mâncăm şi să bem, că toţi murim de foame, şi goneşte de la noi fiarele cele veninoase. Şi neavând ce răspunde ticălosul, va zice cu multă asprime: de unde să vă dau eu oamenilor, ca să mâncaţi şi să beţi? că cerul nu voieşte să dea pământului ploaie, şi pământul nicidecum n-a dat seceriş sau roadă. Şi auzind acestea mulţimile vor plânge şi se vor tângui cu totul, neavând nici o mângâiere. Necaz peste necaz va fi lor nemângâierea, căci de bună voie au crezut tiranului. Şi ti­călosul nu va putea nici lui să-şi ajute, şi cum ar putea să-i miluias­că pe ei? Întru acele zile vor fi nevoi mari din cauza balaurului, de frică, şi de cutremurul cel mare şi huietul mării, de foamete, de sete şi de muşcările fiarelor. Toţi cei ce vor lua pecetea lui Antihrist şi se vor închina lui, nu vor avea nici o parte de împărăţia lui Hristos, ci dimpreună cu balaurul se vor arunca în iad.

Fericit va fi acela ce se va afla curat şi credincios, şi va avea în inima lui credinţă fără de îndoială către Dumnezeu, că fără de frică vor lepăda întrebările lui Antihrist, defăimând muncile si năluciri­le lui. Iar mai înainte de acestea, va trimite Dumnezeu pe Ilie Tesviteanul si pe Enoh ca un milostiv ca să propovăduiască cu îndrăz­neală cunoştinţa de Dumnezeu tuturor, ca să nu creadă lui Antihrist. Că vor striga şi vor zice: înşelător este, o, oamenilor !Nimeni să nu creadă lui nicidecum, sau să-l asculte pe acest luptător de Dumne­zeul. Nimeni din voi să nu se înfricoşeze, că degrab se va surpa. Iar Domnul cel sfânt vine din cer să judece pe toţi cei ce s-au plecat semnelor lui.

Însă puţini vor fi cei ce vor asculta şi vor crede propovăduirea proorocilor. Iar aceasta o va face Mântuitorul ca să-şi arate negră­ita Sa iubire de oameni, că niciodată nu voieşte moartea păcătosu­lui, ci voieşte ca toti să se mântuiască. Că nici în vremea aceea nu va lăsa neamul omenesc fără de propovăduire ca fără de răspuns să fie toţi la Judecată. Deci mulţi din sfinţii care se vor afla atunci vor văr­sa râuri de lacrimi cu suspinuri către Dumnezeu Cel Sfânt, ca să fie izbăviţi de balaur şi cu mare sârguintă vor fugi în pustietăţi, în munţi şi în peşteri şi cu frică se vor ascunde. Şi li se va dărui aceasta de la Dumnezeu Cel Sfânt, și-i va povătui pe ei harul în locuri hotărâte şi se vor mântui, fiind ascunşi în găuri şi în peşteri, nevâzând semne­le şi infricoşările lui Antihrist. Că celor ce au cunoştinţă, cu lesnire le va fi cunoscută venirea lui. Iar celor ce își au mintea permanent la lucruri lumeşti, măcar dacă ar şi auzi, nu vor crede, şi urăsc pe cei ce le-ar spune .Pentru aceasta sfinții primesc putere de a scăpa, pentru că toata învăluirea şi grijile vieţii acesteia le-au lepădat.

Atunci va plânge tot pământul. Marea şi aerul vor plânge împreună, şi dobitoacele cele sălbatice cu pasările cerului. Vor plânge munţii şi dealurile şi lemnele câmpului. Vor plânge şi luminătorii cerului dimpreună cu stelele pentru neamul omenesc. Căci toţi s-au abătut de la Dumnezeu Cel Sfânt şi ziditorul tuturor, si au crezut înşelătorului, primind pecetea spurcatului Antihrist, în locul fâcătoarei de viaţă Cruci. Vor plânge toate bisericile lui Hristos cu plângere mare, că nu va mai sluji sfinţirea şi prinosul! Iar după ce se vor îm­plini trei ani si jumătate ai stăpânirii spurcatului şi după ce se vor îm­plini toate smintelile în tot pământul, după cum zice gura Domnului, din cerul cel sfânt, cel prea curat şt înfricoşat şi prea slăvit. Dumne­zeul nostru şi împăratul şi Mirele cel fără de moarte, pe nori cu sla­va neasemănaţi, alergând inamica lui îngerii şi arhanghelii, toţi vă­paie de foc fiind. Heruvimii având ochii în jos, şi Serafimii zburând şi feţele şi picioarele ascunzându-le cu aripile, strigând cu frică unul către altul: Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot. Și glas,de trâmbiţă grăind cu frică: Sculați-vă cei-ce dormiţi, iată a venit Mirele.

Atunci se vor deschide mormintele şi va auzi ţarina cea putrezită, acea mare şi înfricoşata venire a Mântuitorului, si într-o clipă se vor scula toate seminţiile şi vor căuta la frumuseţea cea sfântă a Mirelui. Și milioane și mii de mii de îngeri și de arhangheli și nenumărate oștiri se vor bucura cu bucurie mare. Atunci sfinţii, drepţii si toti care nu vor lua pecetea balaurului celui păgân se vor bucura foarte mult. Şi se va aduce tiranul legat de îngeri cu dracii împreună înaintea di­vanului. Iar cei ce vor fi luat pecetea lui şi toţi păgânii şi păcătoşii vor fi aduşi legaţi. Şi va da împăratul hotărârea asupra lor, aceea a osândei celei veşnice în focul cel nestins. Amin.


„Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă “ (Marcu 13, 26)



7. Proorocia Sf. Andrei cel Nebun pentru Hristos

Odată liniştindu-se cuviosul Epifanie cu cuviosul Andrei, l-a în­trebat pe acesta, zicându-i: „Spune-mi, părinte, te rog, cum va fi sfârşitul acestei lumi şi când va fi începutul durerilor? Şi cum vor cunoaşte oamenii că este aproape sfârşitul lumii şi prin ce semne vor fi arătările? Şi cum se va strica acest oraş, noul Ierusalim (Constan- tinopolul), şi ce se va întâmpla cu bisericile, sfintele cruci, sfintele icoane şi sfintele moaşte? Te rog arată-mi, pentru că te ştiu pe tine şi pe cei asemenea cu tine. Că a zis Domnul Dumnezeu: vouă vi s-a dat a şti tainele împărăţiei cerurilor, şi cu cât mai mult ale lumii.

Iar cuviosul a zis: „Ascultă, fiule, pentru începutul durerilor şi sfârşitul lumii şi celelalte. În zilele cele mai de pe urmă, se va ridi­ca la împărăţie dintre cei săraci şi va împărăţi întru multă dreptate. Și vor înceta toate războaiele şi va îmbogăţi pe cei săraci şi va fi ca în vremea lui Noe, iar nu după vicleşugurile celor de atunci, ci cu linişte, şi va îmbogăţi pe toţi oamenii. În zilele acelea se vor afla oa­menii în multă pace, mâncând şi bând, însurându-se şi măritându-se şi fără de frică de război şi nepăsători facându-se la cele pământeşti. Şi pentru că nu vor fi războaie, vor preface săbiile lor în seceri şi suliţele lor în fiare de plug. Şi după aceasta îşi va întoarce faţa sa spre răsărit şi va smeri pe fii lui Agar (adică pe turci) pentru că i-a ur­gisit pe ei Dumnezeu pentru pângăritele lor fapte. Şi se va ridica îm­potriva lor împărăţia romanilor, ca să-i surpe pe ei cu fiii lor cu tot. Îi va supune cu foc, şi cei căzuţi în mânile romanilor vor fi trecuţi prin foc. Şi se va înfiinţa împărăţia Iliricului, de la Salonic până în Alba­nia. Şi împărăţia romanilor va supune Egiptul, şi îşi va întinde mâna sa cea dreaptă pe mare şi va îmblânzi pe neamul cel plăvit şi va ţine împărăţia lui 32 de ani. În vremea acestei împărăţii nu se va lua bir de la nimeni 12 ani, nici daruri, şi se vor zidi sfintele altare şi se vor înnoi bisericile cele ruinate şi nu va fi nedreptate, nici nedreptăţitori, nici nedreptăţiţi, pentru frica lui.

Va face pe oameni cucernici şi binecinstitori de Dumnezeu, şi pe cei fără de lege şi mari tirani îi va omorî. În vremea acestui împă­rat tot aurul ascuns în pământ, cu voia lui Dumnezeu se va da lui. Şi atât va fi de mult încât îl vor risipi cu lopata în oraşul lui. Şi se vor îmbogăţi cei mari ai lui, şi se vor face săracii ca împăraţii, şi boie­rii vor fi foarte râvnitori şi vor goni pe toţi evreii din oraşul Dom­nului şi nu se vor afla. Şi va înfricoşa pe toţi orăşenii lui, să nu se afle în oraşul lui cântători cu chitara, nici cântător din gură şi alte ucigase organe, le va urî şi desfiinţa din oraşul Domnului. Şi va fi atunci mare bucurie şi veselie, şi toate bunătăţile se vor deschide, cele pământeşti şi cele de la mare, ca în zilele lui Noe, care se bu­cura în pustiu, până ce a venit potopul. Şi după ce va trece această împărăţie, vor începe anii durerilor.

Atunci va răsări un oarecare fiu fără de lege şi va împărăţi în acest oraş, şi va face cele care nu s-au făcut de la începutul lumii, nici nu se vor mai face. Şi dacă va sta la împărăţie, va scoate dog­me si va pune legi, ca să se însoare tatăl cu fiica sa, şi fiul cu mama sa, şi fratele cu sora sa. Şi care nu-l vor asculta pe el, cu moarte sil­nică vor muri, şi care vor muri astfel, neprimind dogmele lui, în ziua Judecăţii la a doua venire a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, se vor rândui la un loc cu Sf. Ioan Botezătorul.

Acest împărat va însura pe călugării de prin mănăstiri cu sila. Această silnicie este mai rea decât uciderea. Şi acest împărat va curvi cu maică-sa şi cu fiică-sa. Şi în vremea aceea toţi vor curvi şi vor primi slobozenie de a curvi cu surorile lor. Şi se va sui pângăriciunea ca o urâciune înaintea lui Dumnezeu, şi va privi spre tot pământul şi va porunci tunetelor şi trăsnetelor sale dintru înălţime, şi va aduce mare frică. Multe oraşe vor fi arse de foc, şi mulţi oa­meni de huietul acestor înfricoşate tunete şi de spaimă mare vor muri rău, şi mulţi vor arde de foc. Şi vai pământului de înfricoşarea Atotţiitorului şi de acea nemărginită urgie şi mânie a lui Dumnezeu, cea trimisă în toată lumea, pentru că se va pierde acest împărat, şi se va da în focul nestins...

Aşadar, fiul meu Epifanie, oraşul nostru se va pierde pentru mulţimea răutăţilor, şi a fărădelegilor, de care ţi-am spus că vor urma în lume, precum Domnul nostru Iisus Hristos a zis că este începutul relelor. După acestea sfârşitul lumii fiind aproape, precum am mai zis şi după împlinirea vremurilor tuturor neamurilor, care la rându-i lor în diferite vremuri au împărăţit, va ridica Dumnezeu şi sceptrul israeliților (prin Antihrist) ca să împărătească în al şaptelea veac spre al optulea, pentru care a mărturisit proorocul Isaia zicând aşa: Va ri­dica Dumnezeu semn pentru plinirea neamurilor, care au stăpânit pe oile cele risipite ale lui Israel printre neamuri. Şi va aduna pe Israelul cel rătăcit (adică pe evreii cei înşelaţi de Antihrist) în sfânta cetate a Ierusalimului. Şi va fi atunci Israel ca şi când a ieşit din Egipt, pre­cum mărturiseşte şi sfântul Ap. Pavel, care zice: „Când se vor împli­ni vremurile neamurilor, atunci se va mântui tot Israelul...“ Acestea amândouă de mai sus, se unesc cu zicerile Sf. Ipolit, care zice despre venirea lui Antihrist, că întâi evreii se vor amăgi. Şi Domnul nostru Iisus Hristos mărturiseşte aceasta, zicând: „Eu am venit întru nu­mele Tatălui Meu şi nu M-aţi primit; iar altul daca va veni în nu­mele lui, pe acela îl veţi primi...”

Aşadar, îi va aduna pe toți în cetatea Ierusalimului, pe care o va da lor, ca să nu mai zică: dacă ar fi voit Dumnezeu să ne miluiască pe noi, iarăşi locurile noastre ni le-ar fi dat, şi era să credem în Hris­tos, şi nu era să-l omorâm pe El, că a iubit mai mult pe neamuri de­cât pe noi. Şi acum dacă i-a adunat, nu au ce să mai zică. Fiindcă i-a adunat şi şi-au luat drepturile lor, şi iarăşi au rămas întru necredinţă. Aşadar îndată ce se va arăta Antihrist, vor crede în el, după cum a zis Domnul.


„ Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înţelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înţelept “ (I Cor. 3, 18).


8. Profeţia Sf. Metodie, arhiepiscopul Patarelor, care a pătimit în anul 310 d. Hr.

Pentru cele ce vor fi în zilele cele mai de pe urmă, la veacul al şaptelea.

La şapte mii de ani de la facerea lumii, se vor ridica ismaieliţii şi agarenii, adică cei ce se trag din Agar şi din Ismail care sunt turci şi vor înconjura zidurile cetăţii Vizantiei (Constantinopolul), şi vor aduna toate neamurile în cetatea de pe şapte munţi. Câtă urgie când te va înconjura mulţimea de oameni, şi te vor stăpâni ca pe un lucru de nimic, şi zidurile cele frumoase vor cădea ca un smochin putred şi va călca pruncul asupra ta, adică Ismail. Şi va pune asupra ta scep­trul? Şi va pune mâinile lui pe sfintele lui Dumnezeu jertfelnice? Şi cele sfinte nu le va primi, ci le va da fiilor pierzării. Iar după aceea se va ridica șarpele cel adormit şi va bate pe prunc şi haina lui cea îm­părătească îmbrăcându-o, numele lui se va slăvi întru bune vestiri. Iar fiii pierzării întărind războiul, vor da feţele lor către apusul soa­relui. Şi vai de tine cetate de pe şapte munţi! Va da şarpele cel ador­mit moarte cuvioasă, şi va stăpâni asupra cetăţii, de pe şapte munţi neamul cel plăvit cincisprezece ani. Şi vor da în ea şi vor mânca din ea mulţi spre izbândirea sfintelor. Şi vor stăpâni la răsărit trei purtă­tori de grijă, şi la apus oarecare purtători de grijă , şi cu el împreună se vor scula şapte lupi, la fel de sălbateci. Lupi se înţelege, unde este neamul cel biruitor. Şi vor bate pe ismaeliteni şi-i vor goni până la colonie, care se înţelege că este locul mutării. Şi vor turba neamurile cele de acolo, care sunt ascultătoare credinţei lor, şi-i vor împărţi cu grabă şi mânie. Partea cea dintâi va ierna la Efes, a doua parte la Magulinii, a treia parte la marginea ţărmului mării la Pergam (lângă Smirna) şi a patra în Bitinia. Şi vor înşira vase multe pe apă, şi vor călca hotarele ei. Atunci se vor tulbura popoarele care şed în unghiurile Ostrovului, şi se va ridica Filip cu 18 limbi, si se vor aduna la Constantinopol şi vor pomi război cum nu a mai fost vreodată. Şi vor alerga pe uliţele cetăţii şi multă vărsare de sânge se va face, încât va curge sângele ca pâraiele şi se va tulbura marea până în adânc.

Atunci boul va striga, măgura cea uscată va plânge. Şi atunci vor sta caii şi se va auzi glas din cer zicând: Staţi, staţi, pace vouă: des­tul. Această izbândire se va face pentru cei nesupuşi şi neascultători. Şi le va zice: veniţi către părţile din dreapta oraşului, şi acolo veţi afla un om stând cu multă mâhnire, rezemându-se între doi stâlpi, ştergându-şi sudoarea de pe hainele sale, şi va fi cu barba albă, drept, milostiv şi cu haine simple şi blând la fire; la vârstă de mijloc. Şi va avea la piciorul drept un semn în mijlocul lui. Şi glas de înger se va propovădui: Luaţi-l şi-l încoronaţi pe acesta împărat. Şi luându-l pe el patru îngeri purtători de viaţă, îl vor duce pe el la sfânta şi marea biserică a lui Dumnezeu Sofia, şi-l vor încorona pe el împărat, şi-i vor da lui în mâna dreaptă o sabie, zicându-i: Îmbărbătează-te şi te întăreşte, şi biruieşte pe vrăjmaşii tăi. Luând el sabia de la îngeri va bate pe ismaeliţi şi pe etiopieni şi pe europeni şi pe tătari şi pe alte neamuri. Iar pe ismaeliteni în trei îi va împărţi. Partea întâi o va tre­ce sub sabie, iar a doua parte o va boteza, iar a treia parte o va goni cu mare mânie, până la copacul singur (Mărul roşu). Şi întorcându-se de la război, se vor deşerta comorile pământului şi toţi se vor îmbogăţi, nimeni dintre ei nu va fi sărac. Şi pământul îşi va da roa­dă sa însutit. Iar cu armele cele de război îşi vor face fiare de plug şi seceri, şi va împărăţi ani 15. Şi după moartea lui va împărăţi al­tul 11 ani. Şi acesta va vedea moartea sa mai înainte de vreme mer­gând la Ierusalim, unde este împărăţia lui Dumnezeu. Şi după el vor împărăţi patru feciori ai lui, şi cel dintâi va împărăţi la Roma, iar cel de-al doilea va împărăţi la Alexandria, şi al treilea la Salonic, iar al patrulea la Constantinopol. Şi atunci ridicând război între dânşii, pe preoţi şi pe călugări îi vor lua la oaste; şi nici unul dintre dânşi nu se va mântui, (că toţi în război vor pieri). Şi nefiind vreun bărbat vred­nic ca să împărăţească pe Pământ, va împărăţi o femeie spurcată şi fără de ruşine. Şi aceasta va spurca sfintele biserici şi jertfelnicele lui Dumnezeu. Şi stând în mijlocul Constantinopolului, va propovădui zicând cu mare glas: cine este Dumnezeu afară de mine, şi cine va sta împotriva împărăţiei mele? Şi îndată se va cutremura Constantinopolul şi se va scufunda cu totul întru pierzare, şi numai cele ce se cheamă măguri uscate se vor vedea. Şi trecând prin Constantino­pol corăbierii vor zice: Aici a fost Constantinopolul cel vestit şi lă­udat în lume! Şi aşa va împărăţi altul la Salonic puţină vreme şi se va scufunda şi acela. Şi după aceea se va scufunda în mare şi Smir­na şi Cipru de furtună. Şi după aceea va împărăţi Antihrist... şi va face minuni şi semne ciudate, încât pe mulţi îi va rătăci de la dreapta credinţă şi de va putea până şi pe cei aleşi... şi va mări şi va slă­vi pe evrei şi va dezrădăcina bisericile şi le va preface şi va fi foamete şi ciumă în toată lumea. Şi apele se vor usca, iar pâraiele şi râurile vor seca. Şi ploaia nu-şi va da roada sa pe Pământ. Şi va stăpâni acest blestemat 3 ani şi 6 luni.

Atunci va trece anul ca luna, şi luna ca săptămâna, şi săptămâna ca ziua, şi ziua ca ora şi ora ca minutul pentru robii cei aleşi ai lui Dumnezeu. Iar după împlinirea acestor trei ani şi jumătate, va ploua Dumnezeu cu foc asupra pământului şi va arde de trei coţi. Şi atunci va striga pământul către Dumnezeu şi ziditorul său, zicând: Curat sunt înaintea Ta Doamne şi întru mine nu este greşeală. Şi atunci ce­rul ca o carte se va înfăşură, iar îngerii vor trâmbiţa, întru ale căror glasuri vor învia morţii. Şi cei drepţi vor sta de-a dreapta împăratului ceresc, iar cei păcătoşi de-a stânga. Şi drepţii vor moşteni cereştile bunătăţi, iar păcătoşii veşnica muncă a focului nestins, şi viermele cel neadormit cu slujitorii lui Antihrist pe care i-au înşelat. Iar pe noi să ne învrednicească să dobândim veşnicile bunătăţi, pe care le-a gă­tit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El, a căruia este slava, cinstea şi închinăciunea, în veci. Amin.



9. Profeţia de pe piatra de mormânt a Sf. Constantin cel Mare
Inscripţia care este scrisă pe piatra de deasupra mormântului Sf. Constantin cel Mare, primul împărat creştin, a fost descifrată de Ghenadie Scolasticul din porunca împăratului grec Ioan Paleologul în anul 1440 cu 13 ani mai înainte de a fi cucerit Consţantinopolul. Ghenadie a ajuns cel dintâi patriarh, pe vremea lui Mahomed II.

„La întâiul indiction al împărăţiei lui Ismail, Mahomed va înfrân­ge neamul Paleologilor, şi cetatea de pe şapte munţi (Constantinopolul) o va lua şi încă va împăraţi.

Şi va răsturna multe neamuri, şi insule va pustii până la Pontul Euxin (Marea Neagră) şi până în vecinii ei de la Istru (Dunăre) va fi hotarul, şi se va opri. Şi în al 8-lea indiction va cuceri Peloponezul. Iar în al 9-lea indiction, asupra părţii Crivăţului se va oşti. Şi în al 10-lea indiction, pe Dalmaţi va supune şi iarăşi se va întoarce după un timp la Dalmaţi cu război mare; şi pe unii va zdrobi. Mulţimea neamurilor cu cei de la miazănoapte pe mare şi pe uscat, la război se vor aduna şi pe Ismail vor birui, şi pe un strănepot al lui va lăsa să împărățească scăzut şi mic. Iară neamul cel plăvit cu celelalte pu­teri în unire pe Ismail vor zdrobi cu desăvârşire. Apoi război mare se va face de către toate neamurile, cu cruzime până la al 5-lea ceas, şi glas de sus va striga: staţi, staţi cu frică; alergaţi cu multă sârguintă către partea cea dreaptă a cetăţii, şi veţi afla un bărbat minunat şi vi­teaz, pe acela puneţi-l împărat, că iubit îmi este mie, şi pe el primin- du-l voia mea veţi împlini... “

În general profeţia este în acord cu mărturiile istorice consemna­te de istorici înţelepţi şi oameni sfinţi deasupra pietrei de mormânt a Sf. Constantin cel Mare, primul împărat creştin, când fiul lui Con­stantin a mutat rămăşiţele pământeşti ale tatălui său de la Nicomi- dia în Constantinopol, şi pe care le-a îngropat în biserica Sf. Apos­toli. Profeţia pomeneşte numai evenimentele care vor avea loc şi a fost descifrată de Ghenadie Scolasticul în 1440, cu 13 ani înainte de a fi cucerit oraşul de către turci. Profeţia cuprinde evenimente legate de_înflorirea turcilor, cucerirea Constantinopolului şi sfârşitul care-i aşteaptă pe turci. De la anul 339, când a murit Constantin cel Mare și până la 1440 când s-a descifrat profeţia au trecut 1101 ani. Profeţia a fost descifrată după ce a trecut vremea pentru ca să vadă creştinii ce avea să se întâmple nu peste mult timp, căci au existat şi înaintea lui Ghenadie mulţi bărbaţi înţelepţi şi sfinţi care au descoperit eveni­mentele ce aveau să vină. Constantinopolul este numit „şapte munţi" nu numai în această profeţie, ci şi în multe texte istorice. Vecinii de la Istru sunt popoarele care se învecinează cu Istrul (Dunărea).

Avem confirmarea extraordinară a profeţiei. Cucerirea Constan­tinopolului de către Mahomed Cuceritorul pe vremea lui Constantin Paleologul: „Mahomed va înfrânge neamul Paleologilor şi ceta­tea de pe şapte munţi o va lua... “. Întâi este prezisă înfrângerea pe care o va suferi împărăţia otomană la anul 1683 d.Hr. „Mulţimea neamurilor cu cei de la miazănoapte pe mare şi pe uscat, la răz­boi se vor aduna şi pe Ismail vor birui“. De asemenea înfrânge­rea turcilor de către greci, bulgari şi sârbi în 1912-1913. Strănepot este numit noul regim din Turcia condus de Chemal, care a anulat pe sultani şi care va împăraţi „scăzut şi mic”. Rămâne realizarea profeţiilor care au întârziat, dintre cele care au fost descoperite, dacă comparăm profeţia cu alte paralele. „însă neamul cel plăvit cu ce­lelalte puteri, în unire pe Ismail vor zdrobi cu desăvârşire”. Toate profețiile converg în direcția distrugerii turcilor de către dușmanii lor, ruşii în alianţă cu alte state. Războiul va fi „îngrozitor”; aşadar se vor lupta multe state creştine din occident revendicând Constantinopolul, cu mare tulburare si cruzime. Atunci, după ce se vor face sacrificii nemaivăzut de mari, războiul va fi oprit prin intervenţie de sus.




10. Profeţia unui anonim

(1054 d. Hr.)

1. Un mare război european.

2. Înfrângerea Germaniei, distrugerea Rusiei şi Austriei.

3. Înfrângerea turcilor de către greci.

4. Întărirea turcilor peste popoarele occidentale şi înfrângerea grecilor de către Agar.

5. Măcelul popoarelor ortodoxe.

6. Şi mare nelinişte a popoarelor ortodoxe.

7. Invazia celor 6 armate străine în Marea Adriatică. Cele care pregătesc iadul celor ce locuiesc pe Pământ

8. Un semn mare către agareni (turci).

9. Un nou război european.

10. Unirea popoarelor creştine contra Germaniei.

11. Înfrângerea galilor de către Germania.

12. O revoluţie a inzilor şi ruperea lor de Anglia.

13. Anglia este limitată la Saxonia.

14. Înving popoarele ortodoxe şi distrugerea generală a agareni- lor (turcilor) de către ortodocşi.

15. Neliniştea lumii.

16. Deznădejde generală pe Pământ.

17. Bătălia a şapte state în Constantinopol. Un măcel de trei zile şi trei nopţi. Biruinţa celui mai mare stat contra celor 6 state.

18. Alierea celor 6 state contra celui de al şaptelea stat; trei zile şi trei nopţi măcel.

19. Oprirea războiului de către un Înger şi predarea oraşului gre­cilor.

20. Revenirea latinilor (romano-catolicilor) la credinţa cea dreap­tă, ortodoxă.

21. Prigonirea credinţei ortodoxe de la Răsărit până la Apus.

22. Frica şi spaima acestora provocată de barbari.

23. Destituirea papei şi proclamarea unui patriarh peste toată Eu­ropa.

24. În 55 de ani sfârşitul necazurilor. Iar al şaptelea nu este ne­căjit, nu este exilat, revenind în braţele mamei celei iubitoare (Bi­serica).

Aşa va fi şi aşa se va petrece.

Amin. Amin. Amin.

Eu sunt Alfa şi Omega.

Începutul şi sfârşitul.

La sfârşit vor fi o turmă şi un păstor din credinţă ortodoxă.

Aceasta se va întâmpla.

Amin. Amin. Amin.

(Robul lui Hristos - Adevăratul Dumnezeu).

Profeţia a fost scrisă de un anonim, aşadar de cineva care din mo­destie nu a dorit să-şi facă cunoscut numele său. Deja primele 8 sem­ne ale profeţiei s-au împlinit cu multă exactitate, după cum vom re­lata în continuare. A mai rămas împlinirea restului de semne. Deci descoperim în al 9-lea semn şi în continuarea biruinţei ortodoxe, lupta dintre ruşi şi turci, şi măcelul general al turcilor.

Neliniştea lumii, care urmează este lesne de interpretat fiindcă războiul va fi descoperit în desfăşurare. Iar după ocuparea Constan- tinopolului, după cum vedem şi din profeţiile precedente, descuraja­rea oamenilor se va generaliza, şi aici se are în vedere, în mod evi­dent, utilizarea armelor nucleare. Semnul 17 prezice biruinţa ruşilor contra statelor din Apus în lupta de la Constantinopol. Urmează alianţa celor 6 state din Apus contra ruşilor. Acest război va fi crunt cu un măcel nemaivăzut: războiul va înceta prin intervenţie dumne­zeiască. Papa urmează să fie destituit.

Semnele care s-au îndeplinit sunt următoarele: 1) Un mare răz­boi european (1914). 2) Înfrângerea Germaniei şi distrugerea Rusiei (1917) şi a Austriei (1918). 4) Întărirea turcilor peste popoarele oc­cidentale şi înfrângerea grecilor de către Agar (turci) (1922). 5) Mă­celul popoarelor ortodoxe (1922). 6. Neliniştea creştinilor din cau­za măcelului provocat de turci. 7). Invazia celor şase armate străine în Marea Adriatică (1938 armata italiană invadează Epirul) şi care pregătesc iadul celor care locuiesc pe Pământ (1938 Al Doilea Răz­boi Mondial care a înghiţit milioane de oameni). 8) Un semn mare către agareni (perioada de după cel de al doilea război mondial până astăzi când Turcia se consideră pe sine puternică - ocuparea Cipru­lui). 9) Un mare război european (probabil al treilea război mondial, care va începe din zona Bosforului şi care se va extinde până în Palestina. Semnele 10, 11, 12, 13, vor constitui evenimente înlănţuite, după cum au şi început a se îndeplini. Dacă considerăm semnul 10 că s-a îndeplinit cu alierea Germaniei cu Bulgaria şi România în tim­pul celui de-Al Doilea Război Mondial, că semnul 11 s-a adeverit cu înfrângerea Franţei de către Germania în primăvara lui 1940 şi că semnele 12 şi 13 reprezintă pierderea coloniilor de către Anglia, fapt care s-a întâmplat, atunci ne aflăm în ajunul semnului 14, prin urmare în ajunul unui război mondial. Dacă urmărim această serie de evenimente, atunci semnul 9 trebuie să reprezinte Al Doilea Răz­boi Mondial.

Urmărirea cu atenţie a împlinirii semnelor care ne-au fost profeţite nu lasă loc de tăgăduire asupra confirmării şi celorlalte semne care urmează, oricât de dureroase ar fi aceste evenimente pentru omenire. Oare cele două războaie mondiale nu au concentrat cruzimi nemai­văzute de sărmana omenire? Oare omul nu-şi „va veni în sine“ ca să se pocăiaseă şi să meargă pe calea lui Dumnezeu? Exact contrar se întâmplă. Rezistenţa morală a omului a slăbit continu şi păcatul ia proporţii, şi ameninţă ca să atragă încă şi pe cei aleşi, pentru că răul este cu mai multe capete, iar atacul puterilor întunericului se genera­lizează. Nu mai rămâne decât pocăinţa noastră curată şi neîntârziată. Pocăinţa, postul şi rugăciunea sunt singurele arme ale creştinului cu care poate să lupte ca să schimbe hotărârea lui Dumnezeu pentru multele înfricoșări care ne așteaptă.

Sf. Scripturiă şi istoria Bisericii noastre este plină de exem­ple unde Dumnezeu, ascultând rugăciunile fiilor Săi credincioşi, a schimbat hotărârea şi a dăruit mântuirea. Mântuirea Ninivei este un asemenea exemplu, fiindcă pocăinţa, rugăciunea şi postul locuitorilor au schimbat hotărârea lui Dumnezeu de a distruge Ninive.

Şi astfel şi frecventele cereri ale credincioşilor pentru evitarea se­cetei, sau a altor primejdii şi calamităţi, care ar putea veni, în general au rezultatul scontat. Cu toate acestea este nevoie de pocăinţă since­ră şi de schimbarea modului de viaţă.


11. Profeţia lui Agatanghel

Ieromonahul Agatanghel, care a trăit 79 de ani, pe la 1298, a vă­zut o înfricoşătoare vedenie despre cele ce se vor petrece în viitor, pe care le-a şi scris. Noi vom relata aici ceea ce priveşte ţara noas­tră (Grecia-n.tr.).

Grecia va fi luată de la turci, teatrul jafurilor şi a distrugerilor. Poporul şi cei care conduc se vor găsi în strâmtoare. Dar după ace­ea un popor din Răsărit va veni spre părţile de nord ale Greciei. Unii revenindu-şi în sine din tulburarea invadatorilor vor ieşi cu toată ar­mata împreună şi vor alunga pe turci nu numai din Grecia, ci şi din întreaga Europă. Unii turci găsind refugiu numai la Mecca (Mărul roşu). Iar Constantinopolul va deveni din nou capitala Greciei.

Acelaşi lucru îl profeţeşte şi Sf. Cosma al Etoliei precum şi alţi bărbaţi sfinţi. „Constantin a început, Constantin va pierde împărăţia Bizanţului“. Profeţia s-a confirmat. Mai mult, a profeţit cu admirabilă exactitate şi anul cuceririi la 1453. „Şi se va împli­ni la anul 1452 până la 1453, când trebuie să cadă cea mai mare împărăţie în mâinile agarenilor... “.

De asemenea prezice cu exactitate timpul robiei grecilor de că­tre turci. „Şi vor fi casele distruse şi sfintele biserici profanate şi credincioşii persecutaţi până la a npta sută hotârât...”. După cum este cunoscut anul 1821 reprezintă anul eliberării.

Agatanghel, cel cu nume sfânt, a profeţit cele despre cucerirea Constantinopolului, timpul robiei grecilor, timpul eliberării lor şi a formării Europei după cădere, apostazia Europei Occidentale. De asemenea a profeţit şi despre activitatea lui Napoleon şi dezastrul acestuia.